Darlene si sotul ei


Darlene si sotul ei, Frank, sunt doi americani, trecuti demult de prima tinerete. Au acasa in Carolina de Nord, 7 copii, 24 de nepoti si 5 stranepoti., O familie frumoasa. Biserica pe care ei o frecventeaza, organizeaza mereu excursii si misiuni in diverse colturi ale lumii. Darleen a calatorit mult, in India, Africa, Asia, Rusia. In Romania, au venit cu un grup numeros, la invitatia unei fundatii umanitare, ale carei lideri sunt pocaiti. Fundatia aceasta, are activitati cu detinutii din penitenciare si le ofera un minim suport atunci cand ei se elibereaza. Darleen este mandra ca ea insasi, in urma unei discutii cu un detinut tanar, a reusit sa il convinga sa se converteasca de la ortodoxism, la baptism. A devenit astfel nasa a lui Mihai. Asa il cheama pe tanar, care a fost foarte impresionat, si a sperat ca prin indreptarea lui, sa isi poata gasi un drum in viata si sa poata trece peste necazurile care l-au adus aici. Dupa 6 luni, tanarul s-a eliberat si s-a dus acasa, la Bacau. Comunitatea penticostala, l-a ajutat putin. Ajutorul a fost mai mult spiritual, dar si asa a insemnat mult, pentru ca societatea ii marginalizeaza pe cei care au trecut prin astfel de experiente. Apoi si-a gasit o prietena, s-au casatorit. In mod normal, ea a ramas insarcinata si tanara familie, se straduia sa isi faca o casuta pe un petec de pamant primit de la niste oameni mai instariti. Mihai e foarte sarac, si nu avea pe nimeni, decat pe nevasta lui tanara. S-a gandit sa ii ceara atunci ajutor nasei lui din America, femeia aceea draguta cu parul alb, care i-a spus atatea cuvinte frumoase. A rugat-o sa il ajute cu ce poate, orice suma, cat de mica, e binevenita. Binevoitoare nasa i-a raspuns, si i-a trimis un mic ajutor, 10 dolari. Chiar si pentru banii acestia tanarul i-a multumit printr-o scrisoare.Corespondenta intra Mihai si Darlene se purta prin intermediul unei domnisoare translatoare. Citind despre “darul” nasei, aceasta a aruncat coresponenta celor doi, scarbita de zgarcenia si falsitatea femeii care era foarte generoasa doar din vorba si scutindu-l astfel pe tanar de noi umilinte.

Anunțuri

Posted on 28 Mai 2010, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Mihai-Radu

    Darurile îi fac pe oameni să creadă că totul li se cuvine, harurile îi întăresc pe oameni în credinţa că tot ce e bun le stă în putinţă.

    • este perfect adevarat ce spui dar nu vad ce legatura are cu povestioara. E o problema a multor care se pretind credinciosi. De fapt sunt doar niste „pretenderi”. Le place sa pozeze. Doamna respectiva, a fost atat de „generoasa”incat i-a trimis finului ei, mai putin decat restul ei de la piata. Jenant.Umilitor.

  2. Ha! Ha! are dreptate nasha! la munca nu la intins mana! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: