Englezii in Maramures


Nea Gheo, este un gospodar, harnic foc si iute. Asa a fost de cand se stie. Nu ii plac lucrurile facute pe jumatate. De cativa ani incoace, si-a deschis o pensiune, aproape de Baia Mare. Are o terasa, un mic restaurant si cateva camere de inchiriat. Totul cu specific maramuresan. Turistii straini, apreciaza asta, si Gheo, e genul de gazda primitoare. Din primavara devreme pana toamna tarziu, terasa lui e plina. Vin chiar si oamenii din sat. Toata lumea are loc, mai ales ca povestile, dezbaterile politice sunt la ele acasa. De multe ori, opresc masini straine, cu turisti in cautare de inedit, de traditii autentice. Gheo si Marie, stiu asta si se imbraca doar in costumele lor populare. Se simt bine cu ele fac parte din decorul pensiunii. Camere de inchiriat si restaurantul au fost decorate cu grija, cu mobile traditionale, cu covoare din lana, tesute la razboi, cu paturi in culori tipatoare, cu randuri de perne lungi, puse una peste alta. Siruri de blide de ceramica, frumos pictate de mesterii olari sunt atarnate cuminti pe pereti. Straintii sunt fascinati. Cand vin aici fac poze, innopteaza la casa lui Gheo si le-o recomanda altor prieteni.La poarta, s-a oprit mai devreme, o masina uriasa, neagra, parca e un vehicul de razboi. Tinerii de la mesele de pe terasa o admira. Un Hummer cu volanul pe dreapta. Cei trei barbati care se coborara din masina, intrara pe terasa, incantati de farmecul zonei si de autenticitatea pensiunii. Bocancii lor prafuiti, arata ca au umblat si pe jos, nu doar cu “masina ceea”. Sunt veseli si zgomotosi, fac glume pe limba lor si rand. Le-a cerut lui Gheo sa le arate casa. Apoi au luat loc pe terasa asteptand ca acesta sa le aduca preparatele pe care barbatii le comandasera. Englezii, se uitau in farfurie, vrand sa stie ce mananca, cum se prepara mancarea aceasta. Gheo se straduia sa le explice, prin intermediul lui Vladut, un tanar localnic care mai rupea englezeste din cat invatase la scoala si din filme. Le-a explicat ca are gospodarie, pamant, si ca el creste animalele, ca totul e natural. Barbatii au vrut sa mearga in curte din spatele casei, sa vada animalele. Gheo i-a lasat singuri, pentru ca turistilor le place sa descopere ei singuri viata la tara. Au trecut vreo 30 de minute, si barbatii nu se intorsesera. Gheo s-a dus sa-i caute. “Sa nu fi patit ceva, sa fi pticat in fantana ori in iesle. Cu astia di la oras nu stii nicicand ce patanii pot fi. Trebe sa ai grije de ei ca die prunci” Nu erau in curte, dar auzea rasete venind de dupa grajdul in care gospodarul tinea cele 4 vaci de lapte. Cand ajunse cu Vladut acolo, isi facu cruce.”D’apai ce faceti aicea?” Barbatii se descaltasera si cu pantalonii suflecati pana mai sus de genunchi, au intrat cu picioarele goale in baltoacele de gunoi de grajd, si tropaiau acolo, stropindu-se cu pisat de vaca. Si in timp ce faceau asta, adulmecau mirosul de balegar, exclamand:” Oh, nice, nice”. “ce zic astia ma?” Intreba batranul. Zic “nice” adica frumos. “Noa, nais pa dracu, Doamne iarta-ma! Lasa-i aicea daca le place , dar se se spele pe picioare, cand vin in casa”. Dupa ce s-au prostit ca niste prunci la baltoaca de noroi, au revenit pe terasa. Spalati pe picioare, evident. I-au spus batranului ca e foarte frumos aici, si ca ei locuiesc in oras, si nici macar praf nu gasesc. Aici, pana si mirosurile sunt altele. Batranul ii privi zambind. “Ihi. Sigur ca da”. Avand atarnat in coltul gurii, alaturi de zambet o concluzie:” ce ti-e si cu strainii aestia.”

Anunțuri

Posted on 19 Mai 2010, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 21 comentarii.

  1. Mi-ai adus aminte de-o fază pe care-a trăit-o o amică de-a mea. Venea cu viitorul ei soţ, italian , să-i cunoască părinţii şi intraţi în ţară, pe înserat, s-a intersectat cu un ţăran care-şi aducea vaca acasă de la păscut. Prietena mea a oprit maşina şi-a cerut ţăranului lapte proaspăt. Intrată în posesia laptelui, italianul aproape că i-a smuls sticla din mână, a dus-o la gură şi-a băut pe nerăsuflate jumate… atunci a jurat că nu mai bea în viaţa lui lapte de la Parmalat pentru că n-are nimic in comun cu laptele… 🙂

  2. da…uite ca nu a venit degeaba in Romania.:) adevarul este ca noi avem o avutie nationala prin agricultura noastra ” de subzistenta”, prin faptul ca e naturala, ecologica. Pacat ca ea nu rezista competitiei cu produse agricole din occident, desi ca poteantial agricol, suntem a treia tara in Europa. Asta spune ceva.

  3. Am trait primii 24 de ani din viata in zona Baia Mare, Seini, Satu Mare; au mai trecut cateva decenii si tot n-am ajuns sa vizitez Maramuresul istoric, locul de unde mi se trage numele…Citesc cu bucurie despre acei locuitori.

  4. E frumos in Maramures. Merita sa vezi si sa il vizitezi. 🙂

  5. Îmi plac mult astfel de „poveşti de viaţă”, aşa le spun eu. De fiecare dată când ajung undeva îmi umplu memoria cu întâmplări din viaţa oamenilor simpli cu care stau de vorbă…

  6. asta e si ideea. 🙂 asta fac si eu, observ oamenii din jurul meu si sunt atenta la povestile din viata lor.

  7. Carmen Negoita

    Cred ca in situatia englezilor vor fi multi dintre copiii si adolescentii care n-au avut bunici la tara, crescuti doar intre blocurile de ciment, si care nu au luat contact cu lumea aceasta. Peste ani s-ar putea sa-i vad pe unii cum se vor minuna de lucruri banale si firesti pentru cineva care a trait la sat.

  8. 🙂 ai dreptate Carmen. Imi amintesc de niste copii care, la scoala, au aflat ca ardeii si gogosarii nu cresc in copac.

  9. Mi-am adus aminte de o mică povestioară, care nu ştiu dacă nu cumva se inspiră din realitate. Un copil venit din state, în România, la vederea unei vaci îşi întreabă părinţii: Ce animal mai este şi ăla? – E vacă dragul meu! Păi vaca nu e mov?

  10. Găbiţo, mai eşti cu noi? nu te mai văd de ceva zile? Sper că eşti bine…

  11. Hm, oare in ce oras nu este praf, ca m-as muta acolo maine 🙂 ?

    Weekend placut

  12. Aia cu vaca mov mi-a venit şi mie în minte. Nu-i departe timpul ăla, Cristian. 🙂

  13. da… din pacate noi nu stim aprecia ceea ce avem, dar cand auzim astfel de intamplari, dintr-o data ne apuca patriotismul 🙂
    azi vara, in Apuseni, am vazut si eu straini care nu se dadeau dusi de langa taranul care mulgea vaca… pentru ei asta era mai interesant decat lansarea rachetelor in cosmos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: