Daily Archives: 19 mai 2010

Englezii in Maramures


Nea Gheo, este un gospodar, harnic foc si iute. Asa a fost de cand se stie. Nu ii plac lucrurile facute pe jumatate. De cativa ani incoace, si-a deschis o pensiune, aproape de Baia Mare. Are o terasa, un mic restaurant si cateva camere de inchiriat. Totul cu specific maramuresan. Turistii straini, apreciaza asta, si Gheo, e genul de gazda primitoare. Din primavara devreme pana toamna tarziu, terasa lui e plina. Vin chiar si oamenii din sat. Toata lumea are loc, mai ales ca povestile, dezbaterile politice sunt la ele acasa. De multe ori, opresc masini straine, cu turisti in cautare de inedit, de traditii autentice. Gheo si Marie, stiu asta si se imbraca doar in costumele lor populare. Se simt bine cu ele fac parte din decorul pensiunii. Camere de inchiriat si restaurantul au fost decorate cu grija, cu mobile traditionale, cu covoare din lana, tesute la razboi, cu paturi in culori tipatoare, cu randuri de perne lungi, puse una peste alta. Siruri de blide de ceramica, frumos pictate de mesterii olari sunt atarnate cuminti pe pereti. Straintii sunt fascinati. Cand vin aici fac poze, innopteaza la casa lui Gheo si le-o recomanda altor prieteni.La poarta, s-a oprit mai devreme, o masina uriasa, neagra, parca e un vehicul de razboi. Tinerii de la mesele de pe terasa o admira. Un Hummer cu volanul pe dreapta. Cei trei barbati care se coborara din masina, intrara pe terasa, incantati de farmecul zonei si de autenticitatea pensiunii. Bocancii lor prafuiti, arata ca au umblat si pe jos, nu doar cu “masina ceea”. Sunt veseli si zgomotosi, fac glume pe limba lor si rand. Le-a cerut lui Gheo sa le arate casa. Apoi au luat loc pe terasa asteptand ca acesta sa le aduca preparatele pe care barbatii le comandasera. Englezii, se uitau in farfurie, vrand sa stie ce mananca, cum se prepara mancarea aceasta. Gheo se straduia sa le explice, prin intermediul lui Vladut, un tanar localnic care mai rupea englezeste din cat invatase la scoala si din filme. Le-a explicat ca are gospodarie, pamant, si ca el creste animalele, ca totul e natural. Barbatii au vrut sa mearga in curte din spatele casei, sa vada animalele. Gheo i-a lasat singuri, pentru ca turistilor le place sa descopere ei singuri viata la tara. Au trecut vreo 30 de minute, si barbatii nu se intorsesera. Gheo s-a dus sa-i caute. “Sa nu fi patit ceva, sa fi pticat in fantana ori in iesle. Cu astia di la oras nu stii nicicand ce patanii pot fi. Trebe sa ai grije de ei ca die prunci” Nu erau in curte, dar auzea rasete venind de dupa grajdul in care gospodarul tinea cele 4 vaci de lapte. Cand ajunse cu Vladut acolo, isi facu cruce.”D’apai ce faceti aicea?” Barbatii se descaltasera si cu pantalonii suflecati pana mai sus de genunchi, au intrat cu picioarele goale in baltoacele de gunoi de grajd, si tropaiau acolo, stropindu-se cu pisat de vaca. Si in timp ce faceau asta, adulmecau mirosul de balegar, exclamand:” Oh, nice, nice”. “ce zic astia ma?” Intreba batranul. Zic “nice” adica frumos. “Noa, nais pa dracu, Doamne iarta-ma! Lasa-i aicea daca le place , dar se se spele pe picioare, cand vin in casa”. Dupa ce s-au prostit ca niste prunci la baltoaca de noroi, au revenit pe terasa. Spalati pe picioare, evident. I-au spus batranului ca e foarte frumos aici, si ca ei locuiesc in oras, si nici macar praf nu gasesc. Aici, pana si mirosurile sunt altele. Batranul ii privi zambind. “Ihi. Sigur ca da”. Avand atarnat in coltul gurii, alaturi de zambet o concluzie:” ce ti-e si cu strainii aestia.”