Daily Archives: 18 mai 2010

Daca vreodata ai iubit o femeie…


Vis de primavara


Aparitia Ancai in viata lui Bogdan a fost ca stralucirea unei comete. Cand credea ca unele lucruri in viata lui privata s-a asezat, a aparut ea, care sa dea totul peste cap. Singuratatea lui a disparut , iar cei 15 ani de cand e singur, au zburat, ca si cand nu ar fi existat vreodata. Lucruri pe care nu le-ar fi experimentat vreodata, toate i s-au parut deodata incitante, tentante. Vorbeau deschis, despre sentimentele lor, despre preferinte si modul de a face dragoste, puneau in practica lucruri despre care auzisera. Totul era transpus la rang de arta, o tendinta spre perfectiune in a face dragoste. Asta simtea si el pentru ea, o mare dragoste, pe care isi refuza sa o recunoasca. El, care spunea ca dragostea adevarata nu exista, decat la rangul de sintagma. Tot ce i se intampla era fascinant. Viata capatase un alt sens. El intinerise langa fata aceasta. Fiecare clipa petrecuta impreuna i se parea plina de substanta. Nu ii deranja nici diferenta de varsta dintre ei, nu o resimtea nici unul. Bogdan are 50 iar Anca 28. Dar pentru ei sunt doar niste cifre, si atat. Se bucura unul de celalalat iar noptile lor impreuna li se par scurte. Pielea ei fina, cu miros placut, cald si delicat, ii e vie in minte. Ea miroase intr-un fel anume, diferit fata de ce simtise el cu alte femei. II place sa ii mangaie parul negru si lung, sa-si cufunde fata in el. Iar mainile ei cu degete lungi si subtiri, usoare, ii cutreiera intregul corp. Dupa momentele fierbinti de dragoste, au timp sa stea de vorba. Povesti lungi, despre viata, filozofie, arta, muzica. Despre lucrurile frumoase. Cand vorbeste, vocea lui e muzicala, cu tonalitati si inflexiuni blande. A ei, e un clinchet de cristale vesele.Timpul e o dimensiune care conteaza doar cand nu sunt impreuna. Desi au o relatie de mai bine de un an, ei nu locuiesc impreuna. Daca Anca vrea sa ramana si peste zi in apartamentul lui, de la ultimul etaj cu o panorama splendida, e binevenita. Are si ea o cheie. Dar s-au obisnuit sa nu doarma in fiecare noapte impreuna. Uneori, ea mai iese in cluburi. Bogdan, a acceptat, ca pas final in renuntarea la prejudecatile lui, faptul ca ea se mai vede cu cate un barbat, sau chiar face sex. Ea i-a spus ca e curioasa, si uneori ii povesteste despre intalnirile ei, despre tipii cu care se vede. El nu pare sa fie afectat. Au convenit ca o data, de curiozitate, e acceptabil, de vreme ce nu simte nimic pentru nici unul.
Zilele trecute, Anca a lipsit. I-a spus ca la telefon, ca s-a intalnit cu un italian, si ca il dorea. Era curioasa si nu s-a putut abtine. Curiozitatea aceasta a ei, a tinut destul de mult. Ea a recunoscut. Conventia lor era sa nu se minta. Si ea era foarte sincera. Acesta este unul dintre lucrurile care l-a socat la ea. Femeile au darul de a fi duplicitare, dar ea, nu. Era deschisa si plina de sinceritate. Aseara, Bogdan se intorcea de la biroul lui de arhitectura din centru orasului. Lucrase pana tarziu, ea nu venea, asa ca nu il tragea sa mearga acasa. A inceput sa se plimbe cu masine prin oras, aiurea. Era frumos, infloreau pomii, primavara se deschidea in frunze si flori. S-a oprit la un moment dat, si dintr-un Alfa Romeo rosu, a vazut-o pe ea, la bratul lui. Italianul despre care ii vorbise. L-a recunoscut din descrierea ei. Era un tip creol, inalt, cu parul negru. In rest, nimic interesant. Lui Bogdan i-a trecut prin minte sa o sune:” Salut! Ce faci? Unde esti?” Ea i-a raspuns la telefonul mobil, indepartandu-se de barbatul care o insotea. “Acum ajung acasa. Cum cu cine? Singura. Nu nu vin, poate maine”. Bogdan simti cum lacrimile ii curg pe obraz. L-a mintit! Si doar au convenit sa spuna adevarul. El a fost sincer cu ea de fiecare data! Simti o ura puternica, o deznadejde, parca totul se prabusise in jurul lui. Ea, cu italianul acela de doi bani. A ajuns intr-un tarziu acasa. Patul lui, aproape de cer, cum le placea sa spuna, era acum rece si gol, fara povesti si clinchele de cristale vesele. S-a culcat imbracat si a adormit cu privirea pironita in tavan. Dimineata, telefonul suna strident. Era ea. A fost tentat sa nu ii raspunda. Apoi s-a razgandit. :”Da. Sunt aproape bine. Zici ca te duceai acasa aseara? Te-am vazut. Eram la 10 metri de tine. Mai ziceai ca nu iti pasa de el, si ca a fost o data , de curiozitate.A trecut mai bine de o saptamana > Atunci, inseamna ceva, si eu nu am loc langa altceva sau altcineva….Mai esti pe fir? E in regula. Nu e nimic. Atata doar ca incepand de azi, totul s-a terminat. Nu plange. E tarziu.” Parca auzea hohotele ei de plans si dupa ce a inchis telefonul. Il durea sufletul. Nu stia ca ii poate fi atat de greu. Dar conventiile lor s-ar sfaramat. Visul lor frumos, s-a imprastiat ca un nor de petale de cires in plina zi de primavara.