Daily Archives: 13 mai 2010

de ce iubim fetele?


Pustiul , are vreo 10 ani. Cu parul carliontat, castaniu si cu privirea agera. E cu parintii la mall, si cum preferintele vestimentare ale mamei nu il intereseaza, nu are rabdare in magazin. El ar vrea altceva, ceva legat de calculatoare, un magazin de electronice, sau chiar o bicicleta. Dar tata, e ingaduitor cu mama si o aproba de cate ori aceasta ii arata cate o bluza sau o rochie. Baietelul, se gandeste ca, daca ar fi barbat, sigur nu ar putea avea atata rabdare. Sunt lucruri mult mai interesante pe lumea aceasta, decat o alta haina sau niste vopsele de fata, de par sau de ochi, cum cumpara mami. Iesind plictisit din magazin, privirea in cazu pe manechinul de la intrare. O fata cu brate si picioare lungi, cu privirea fixa, statea de straja la intrare, imbracata intr-o rochie mov. Fata avea chiar si pantofi in picioare, incat daca te uitai la ea, aveai senzatia ca e vie. Hmmm. E vie? Baietelul se gandi sa verifice. Cum e vie? Si e fata? Are ceva, nedefinit, acolo, cum au fetele sub fusta? El se uita in stanga si in dreapta. Nu il observa nimeni. Intinse mana si palpa pubisul fetei, peste rochie. Era tare. Dar cum o fi aratand? Iar se uita in dreapta si in stanga. Si ii baga mana sub fusta, cautand atent prin zona inghinala a manechinului, si in timp ce facea asta, era incruntat de atat preocupare. Tot ceva tare si nedefinit. Hmmm. Tot nu intelege. “Si cum fetele astea pot sa fie atat de diferite de noi, baietii? Fu brusc smuls din visare de o smucitura de freza.

“Ce faci? Nu ti-e rusine?” zise tatal, abtinandu-se sa nu pufneasca in ras.

“Nimic, ma uitam la fata asta”. Si cei trei plecara. In timp ce se indepartau baietelul gandea.” Cred ca fetele sunt altfel decat noi, baietii. De asta le iubim, pentru ca sunt altfel?”

Papagalistul


Mai tineti minte, mirc-ul? Un program asemanator cu un site de socializare. Acolo, oamenii isi cautau perteneri de dialog, virtuali, evident. Intrau pe un canal, si selectau, ce “nick” li se parea interesant. Comunicau, unii se intalneau. Intr-o lume virtuala, toata lumea e deschisa, isi exprima mai liber sentimentele, dorintele, fanteziile, se prezinta intr-o lumina cat mai favorabila care nu are de multe ori legatura cu realitatea. De multe ori, cei care pareau foarte buni parteneri de conversatie, la intalnirea in viata reala, iti produceau un soc. Mi-am amintit o conversatie, pe mirc.

El:- Bine ca te-am gasit!

Ea:- dar ne cunoastem cumva?

El: – Nu, dar mi-a povestit cineva despre tine, ca te-a vazut la un internet cafee, si a zis ca ne-a portivi perfect.

Ea: -Tu crezi tot ce ti se spune? Nu ai de unde sti. Dar zi-mi ceva despre tine, sa-mi fac o idée.

El:- Pai, sunt un tip prezentabil, chiar daca am 48 de ani. Sunt foarte sportiv, sunt antrenor de tenis, sunt singur, am un baiat dar nu locuieste cu mine, am si masina. Ce ai zice sa ne vedem? La o cafea. Stiu ca tu esti mai tanara, si foarte draguta,ca ai doar 36, dar am prieteni care au diferente mari de varsta si se inteleg perfect.

Ea:- Invitatia la cafea mi se pare cel mai ieftin pretext. Dar, o sa am o pauza pe la pranz, si accept o invitatie, la cofetaria din coltul strazii. La ora 1 fix. Nu era convinsa ca se va duce. Ce sa aiba ea in comun cu un tip ca el?

De curiozitate, ea veni, la 1 fix, imbaracata elegant. Veni si el. Cu bluza de trening peste care isi legase borseta cu centura, pantaloni scurti, iar picioarele subtiri si pline de par grizonat rasareau ca doua bête din niste adidasi scalciati. Cobori din Oltcit cu dezinvoltura cu care se da cineva dintr-un Mercedes decapotabil. Masinuta , de alb murdar , scartia din toate incheieturile, iar ei ii facu impresia ca lui sigur ii atarnau picioarele din masina, ca lui   Fred si Barney din desenele animate, Aventuri din epoca de piatra. Tipul nu arata cine stie ce, se vedea de la o posta ca e un papagalist, Vorbeste mult, doar sa convinga, chiar minte cu nonsalanta, insa de la vorbele lui, pana la fapte, e o cale atat de lunga…Dar piesa lui de rezistenta era o ciapilica, o sapca sport, cu cozoroc, decolorata puternic de soare si de uzura, cu multe petece, ca se mai rosese pe ici pe colo. Pana atunci, ea nu vazuse vreodata o sapca peticita. Intrara la cofetarie, si ea servi un suc, o racoritoare amaruie ce ii placea vara. In timp ce el bolborosea, povesti, se agita sa o convinga cat e el de grozav, ea privea pe fereasta, asteptand sa treaca timpul, gandidu-se deceptionata:” Ce caut eu aici? Bine ca nu m-a vazut cineva cunoscut!”