Religia si tehnologia


Am asistat nu demult, la o scena in care am aflat, despre felul in care se rezolva problemele spirituale ale enoriasilor, la telefon. Eu recunosc, ca merg rar la biserica, si doar cand e putina lume. Legatura mea cu divinitatea e una subtila, de suflet, de constiinta si nu de parada. Dar haideti sa va povestesc.

Suna telefonul. Parintele raspunde, cu o voce calma. Stii, nu sunt acum la biserica, dar spune-mi despre ce e vorba…Aha. Bine, pai sa tii post, tip de 6 saptamani, fiecare luni si miercuri, si sa zici de 10 ori pe zi, Tatal Nostru”. Si ma gandeam cum vine asta, unde e sfintenia si solemnitatea confesiunii in fata unui parinte spiritual.

Azi am auzit un banc. Ioan se duce la preot sa se spovedeasca.

– Parinte, zise el smerit, am pacatuit.

– Ioane, du-te acasa. Stiu ca ti-am citi deja blogul.

Anunțuri

Posted on 10 Mai 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , . Bookmark the permalink. 23 comentarii.

  1. Mihai-Radu

    Nu era ceremonial, nu era solemnitate aşa cum nici tu nu ţii la parada, dar de ce excluzi sfinţenia?

    Câţi sfinţi ai cunoscut?

  2. nici unul…eu cred in D0zeu, dincolo de comportamentul lui uman. legatura mea cu divinitatea e alta, si exclude latura mercantila. referitor la ce spuneam in articol, a da canoane la telefon, ca si cum medicul sau psihologul ar oferi consultatii la telefon.

  3. Mihai-Radu

    De ce te deranjeaza telefonul?
    Este tocmai lipsă de paradă!

    Ai fi preferat? un răspuns de genul:
    Ne vedem sambata, pana atunci descurcă-te.

    • as preferat, parintele sa fie la biserica, si acolo, intr-un spatiu solemn, care te determina la meditatie, sa discute cu tine. Si apoi, inca o chestie. Canoanele acelea au darul sa rascumpere constiinta cuiva care a gresit? Religia nu te pedepseste. Ar trebui sa te invete sa iubesti, si sa supravietuiesti, cu un spirit curat.

      • Așa este!

      • Mihai-Radu

        În fiecare moment, chiar şi aici pe blog, putem alege să medităm sau să ne pervertim.

        Canoanele îi răscumpără pe creştini sau AltCineva îi răscumpără?

        Rugăciunea repetată, chiar şi de 10 ori, este o binecuvântare nu o pedeapsă, postul de asemenea se dă cui îl poate ţine.

  4. Ha ha ha ha… „ți-am văzt blogu”… ha ha ha.
    Cu telefonul e beton, acum sunt videotelefoanele mobile și apelurile video. Întrebarea mea este: dacă confesiunea este prin apel video atunci oare popa a îndrepta camera telefonului sub mantie? 😀 😀 😀

    • pai era si aseara postul asta 🙂 mda…e o chestie cu telefonul sub mantie…imi aduce aminte de un amic care s-a dus la popa din sat sa se spovedeasca si i-a zis:”
      -Parinte, am pacatuit!
      – De multe ori, a intrebat popa?
      – Parinte, nu am venit aici sa ma laud, ci sa ma spovedesc!

      • Mihai-Radu

        Întrebarea popii despică problema.

        Râsul este provocat de descărcarea produsă de tensiunea mare între două realităţi personale diferite:
        – se laudă
        – se dispreţuieşte

        În final fiecare suflet alege la potenţialul cărui pol se ataşează.

  5. Mihai-Radu

    Gabriela, tu ai văzut vreun gest pervers la preotul respectiv?

    Pe cei care surâd pervers la o aluzie ca a lui Năpocel nu îi văd drept-credincioşi, vai de ei dacă sunt preoţi.

    • nu a fost pervers nimic. Dar mi se pare o denaturare a actului confesiunii.

    • Ei na. Uite… eu îl văd un adevărat drept-credincios pe acest om, indian care a fost Șeful tribului Duwamish din Seattle. La 1854 sau 1855, a trimis o scrisoare președintelui Pierce al Statelor Unite ale Americii din acea vreme, în care printre altele a scris:
      „Un lucru îl ştim, pe care omul alb îl va descoperi poate într-o zi; Dumnezeul nostru este acelaşi Dumnezeu.”
      Ortodoxia de azi a citi oare această scrisoare? Pe de altă parte, mă uit și la episoadele serialului Biblia Secretă produsă de National Geographic, în care multe creiere tobă în ale religiilor comparate spun cam cu totul altceva decât ne spun cinstitele fețe ortodoxe de azi… Respect opțiunea fiecăruia dar să nu fim nici fanatici… Dacă dorești îți voi reda la următorul comentariu toată scrisoarea din care am extras mai sus fragmentul, cu sugestia să intervii pe lângă Patriarhie în vederea ridicării la gradul de sfânt al Șefului tribului Duwamish. 😀 Suntem oameni, avem acces la informație și se pare că se poate râde și de ortodocși câte puțin. Nu? Mă bucur că nu mai sunt ruguri publice, mă bucur că putem afla și despre crdința altor oameni. Mulțumește-te că n-am scris despre vidoetelefon și popă într-un mod mai adult. 😀 Eu, aș-mbrățișa cu drag credința acelui indian acum. Dacă aș trece la ea, m-ai cnsidera necredincios?

      • M-am adresat către stimatul Mihai și Radu.

      • Mihai-Radu

        Sunt agnostic despre nenea a lu’ Duwamish, adică nu ştiu ce să zic despre ce zice el.
        Dar pot să zic şi eu Dumnezeul meu este acelaşi Dumnezeu, care are grijă şi de ceilalţi.

        Fiecare poate să râdă şi să aleagă după sufletul lui.
        Acelaşi lucru se poate spune şi, dar să nu se interpreteze că vreau eu pieirea cuiva, „fiecare pasere pe limba ei piere”.

      • „Dar pot să zic şi eu Dumnezeul meu este acelaşi Dumnezeu, care are grijă şi de ceilalţi”

        Poți zice cum să nu. Pot să zic și eu, poți zice și tu. 😀

      • Mihai-Radu

        Ok, dacă am căzut de acord,

        acum rămâne ca eu să îmi cercetez în ce mod mă raportez la Dumnezeul meu.
        Spre exemplu, Dumnezeul a lăsat nişte porunci, mă întreb, le ştiu, nu le ştiu, le urmez, le dispreţuiesc, cât de des mă adresez lui.

        Napocel, în acelaşi mod, îţi doresc o relaţie de cercetare cât mai apropiată cu Dumnezeul tău.

  6. ma bucur ca ati ajuns la aceeasi concluzie 🙂

    • Mihai-Radu

      Şi eu mă bucur să clarific aceste bogăţii ale înţelepciunii ortodoxe:
      – nu se pune accentul pe credinţă, ci pe ceea ce face omul, pe modul cum i se închină Lui Dumnezeu

      Chiar dacă ar fi acelaşi Dumnezeu, doi oameni care I se închină în mod diferit îl cunosc pe Dumnezeu în mod diferit – şi atunci nu se poate spune că cel care nu se prea închină îl cunoaşte pe acelaşi Dumnezeu, la faţa căruia se smereşte celălalt.

      Se ajunge la închinarea în faţa aceluiaşi Dumnezeu doar atunci când cei doi se închină în mod identic, uniţi într-o comuniune care reprezintă Biserica.
      Biserica este comuniunea vie a doi sau mai mulţi oameni, nu ziduri goale.

  7. aici sunt si eu de acord cu tine. fiecare percepem lumea in mod diferit, si fiecare are o conexiune spirituala unica. eu nu cred in sabloane. Cred in sentimente, in buna credinta, in spiritualitate.

  8. Mihai-Radu

    Măcar de nu m-ar lua cuvintele înaintea trăirii.

  9. imi plac oamenii care cred in ideile lor…si tu cred ca asta faci 🙂

  10. Mihai-Radu

    Revenind la tehnologie, eu folosesc Google Reader pentru a citi bloguri, exemplu http://www.youtube.com/watch?v=Ltttw5yORv8.

    Îmi uşurezi citirea blogului prin Google Reader
    daca laşi Feed-ul XML RSS complet.

    Pentru aceasta urmează paşii:
    * WordPress – Setari > Citire, Pentru fiecare articol din feed arata Textul Complet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: