Laguna albastra


La cei 30 de ani ai sai, Adriela este o femeie frumoasa. Roscata, cu ochii albastri, are un magnetism aparte. Desi nu e constienta de asta, vede ca, oriunde isi face aparitia, atrage privirile celor din jur. Lucreaza ca asistent director intr-o firma de constructii. Incojurata mereu de barbati, nu s-a gandit vreodata sa isi faca iubiti, pe vreunul din colegii ei. Ea e de principiul ca nu te incurci in relatii amoroase cu colegii sau partenerii de afaceri. Afacerile sunt afaceri. Si ea nu vrea sa fie tratata cu inferioritate, pentru ca, la un moment dat, a gandit cu alta zona a corpului. Se stie ca barbatii au un sentiment de dominatie, daca s-au culcat cu o femeie. Li se pare ca, daca au avut-o, e o femeie ieftina si accesibila, ca si cum ei ar detine suprematia in materie de sex, uitand ca, fara participarea femeilor, ei ar putea face sex, doar manual. Adriela, chiar avusese o scapare fata de un coleg, mai obraznic, ce se lauda mereu cu cate femei avuse, si ce performante demne de luat in seama a obtinut. Ea i-a spus scurt:” cred ca ai avut-o doar pe sora lui aia cu ceasul”. Statu barbatul si se gandi. Colegii, care il ascultau mai devreme earu si ei contrariati. Cine e aia? “Pai, pe care mana iti tii ceasul? Pe stanga?” Atunci, barbatii se luminara si tacura jenati.

De cateva zile, Adriela e foarte tensionata. Pleaca in vacanta. Colegii nu stiu prea multe, doar ca a fost invitata de niste prieteni, acolo. Se uita la ea, cu invidie. Dar nervozitatea ei nu e legata de zbor, si nici de emotiile calatoriei. De ceva vreme, a cunoscut pe internet, un barbat. Vorbesc zilnic, isi pun webcam-ul sa se vada, si s-a infiripat intre ei o relatie. El e nerabdator sa o vada in carne si oase. Initial vroise sa vina el la Cluj. El vine periodic in tara, si cunoaste destul de bine Romania. A facut aici multe vacante, in special cele de iarna, cand este zapada si a putut merge la schiat. Apoi, s-au razgandit. Chris a invitat-o pe Adriela in Malta. Sa profite de sfarsitul de sezon, de vremea frumoasa, de plaja. La noi e inceput de septmbrie, nu mai e asa de cald. Lumea a cam terminat cu concediile. Foarte bine, ca in toate magazinele sunt reduceri la articolele de vara. In sfarsit, pentru ca fusese ocupata, si nu era inca foarte decisa sa plece, si-a facut bagajul in ultimul moment, cu o jumatate de ora inainte sa plece la aeroport. Avea toate lucrurile pregatite. Singura, in avion, calatoria i-a facut placere. A fost pe timp de noapte si a durat 5 ore. Fascinant, sa vezi grupuri de luminite, care pluteau dedesubt, casele din localitatile pe care le traversau. Aproape de Malta, a vazut spectacolul unei furtuni, care se desfasura intr-un plafon de nori, in timp ce avionul zbura cu mult deasupra lor. Fulgerele, despicau cerul si iti dadea impresia ca ai ajuns acasa la Dumnezeu, de unde poti vedea tot ce se intampla pe pamant. Dupa 15 minute, avionul a aterizat destul de brusc, pe aeroportul din Luqa. Simti cum I se infunda urechile si o dor, din cauza diferentei bruste de inaltime si de presiune. In sfarsit, a ajuns. Aeroportul unul foarte modern, stralucea de curatenie, si eleganta. Doar marmura, inox si sticla. Fusese modernizat nu demult. Ramasese suprinsa de amabilitatea, si de modul placut, in care angajatii de la toate ghiseele, te serveau. Si-a adus aminte cum arata aeroportul de acasa, din Cluj. Nu fusese inca modernizat si avea aceeasi imagine ca acum 30 de ani. Se gandi cu rusine cum percep, de la o astfel de comparatie, strainii, Romania. Chris o astepta, cu un trandafir rosu in mana. Atent, zise ea. Ii lua bagajul si o conduse la masina. Obisnuita sa stea spre scaunul din dreapta, se duse imediat spre locul ei. Chris zambi. “Vrei sa conduci?” Abia atunci observa ea, ca masinile acolo, aveau volanul pe dreapta. Malta, fusese colonie britanica, pana nu demult, iar sistemul de organizare, in general, era cel britanic. Statea muta de uimire. Nu era nimic din ce se asteptase ea sa vada. Solul era destul de arid, aproape desertic, plante tropicale, cactusi, leandri vedeai pe toate marginile de drum. Casele erau toate, cu unul sau doua etaje maxim. Doar in capitala La Valleta, vazuse ea doua cladiri de birouri, de peste 10 etaje. Barbatul, o conduse acasa, si o lasa sa doarma cateva ore. Se vedea pe fata ei cat era de obosita. Se trezi dupa-masa. Era o vreme splendida, soare, cald, o temperature suportabila. El o invita sa ia masa, si apoi, la o plimbare. A vazut insula, a strabatut-o in mai putin de o ora, cu masina. I-a placut. Atat de diferit, de ciudat, de placut. Seara s-au intors acasa. Dimineata urmatoare, el se trezi devreme. “Trebuie sa te imbraci, ii spuse.” Ea era nedumerita. “De ce? Mergem undeva?” el avea o atitudine ciudata, “te duc la hotel, si o sa ramai acolo pana la plecare.” Femeia incremeni. Cum adica, la hotel? Dar ea fusese invitata la el. Nici nu se pregatise cu multi bani, pentru ca tocmai el ii spusese ca nu are nevoie de nimic. Se ocupa el de tot. Nu zise nimic. Se imbraca si pleca. Hotelul era de fapt o pensiune. Propietarii erau niste prieteni ai lui Chris. Adriela a fost foarte ingrijoarat la inceput. Apoi a vazut ca proprietarii sunt oameni onesti. Chris nu a dat pe acolo vreo 3 zile. In tot acest tim, ea a fost singura. Si-a facut un program. Se trezea pe la 6, si in pantaloni scurti, iesea pe faleza. Alerga, sau se uita la vapoare. Lua apoi micul dejun, si se ducea la plaja. In Malta, nu sunt plaje cu nisipi, doar doua, mici, si nici una nu era in zona. Statea la plaja pe malul marii, pe niste bolovani imensi. Ziua, mai hoinarea pe strazi. A vazut unde se afla primaria, a intrat la cateva agentii imobiliare , a vazut sediul unui ziar, si-a facut ea niste repere de orientare in teren, in caz ca, Chirs ar fi avut ceva intentii dubioase. Intr-un din zile, a gasit un internet cafee, unde a vorbit cu fratele ei. I-a spus ce a patit. Sa stea linistit, ca e bine. Doar ca o doare gura ca vorbeste doar engleza. Norocul ei. In ultimele doua zile, Chris a venit, si politicos, si-a cerut scuze, i-a adus un bilet pentru o croaziera la Laguna Albastra. Calatoria cu vaporasul i-a placut la inceput. Apoi marea a devenit agitate. Nu au putu ancora la laguna si s-au intors cu autobuzul. In ziua urmatoare, Barbatul a dus-o sa viziteze multe obiective turistice, facand pe ghidul. In sfarsit. Ultima zi, se uita la fiecare ora. Sedundele parca dureau. Abia astepta sa ajunga acasa. Si-a achitat singura nota de plata la receptie. Din banii ei, doar fusese invitata! El, a venit, punctual cum promisese, si a dus-o la aeroport. S-au desparti amical, si el vroia sa stie daca era suparata pe el. E zise ca nu. Dar in realitate era altfel. Se bucura totusi, ca scapase intreaga, ca nu patise cine stie ce traznaie. Si se gandi, ca s-a expus singura, unor pericole, si doar Cel de sus a ferit-o sa nu se intample ceva mult mai rau. Avea in suflet un cocteil de sentimente. Frica, furie, admiratie, neliniste, umilinta. In general, i-a placut Malta. I-ar placea sa mai revina candva, dar niciodata la invitatia unui strain.Se stie ca femeile nu au sentimental pericolului, si uneori se aventureaza in niste situatii din care se mira ca scapa intregi. Femeile singure, cauta o laguna, ca si cea la care visa Adriela. Si cum uneori, visele sunt departe de realitate, nu pot acosta la laguna albastra. Desi a incercat sa afle ce l-a determinat pe Chris sa faca asta, nu a primit alta explicatie decat ca, el era confuz si nu stia ce vrea.

Anunțuri

Posted on 10 Mai 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Yes! Finally someone writes about asbestos exposure mesothelioma.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: