Sobolanul


Ati avut vreodata, un sobolan in birou? Nu stiti la ce ma refer? Tipul, colegul, colega, care barfeste pe toti cei care nu sunt de fata, divulga diferite ”secrete” sau pareri personale si nu uita sa zica in soapta: ” dar te rog sa nu mai spui nimanui. E secret”.

Atmosfera in biroul in care, lucrau de zor, cinci fete si doi baieti, nu e cea mai placuta. Ceva pluteste in aer, nedefinit. Dar nu stie nimeni ce. Fiecare se uita un pic chioras, iar conversatiile au o usoara nuanta ironica. Directorul a sesizat asta, si i-a cerut Danei, sefa de birou, sa rezolve situatia. A observat si ea ca e ceva in neregula. Dar de unde sa inceapa? A incercat ea sa le traga de limba pe fete, dar fara succes. Asa ca, i-a chemat pe toti la o scurta sedinta, incercand sa vada de unde le vin nemultumirile. Le-a cerut sa sa raspunda toti la niste intrebari, care i-au trecut prin minte, instantaneu. Cum au venit in firma, prin concurs, recomandare, cum li se pare atmosfera de la birou, ce nu le place la birou, daca sunt sau nu nemultumiti de salariu sau conditii de munca. Si lista intrebarilor a continuat. Colegii erau suprinsi. Nu stiau care e motivul. Dana a studiat raspunsurile, si a remarcat ca doi colegi, Alin si Ioana, au raspuns la fel, desi nu stateau in apropiere. Amandoi acuzau “lipsa de comunicativitate”. Ei erau cei care stateau cel mai mult timp in birou, pentru ca job-ul lor era de asemenea natura. Dana e o tipa intuitiva, si o lua pe Ioana la o discutie, intre patru ochi. Atunci avu supriza sa constate ca, Alin, era sobolanul. Ii spunea Ioanei:

-esti asa de frumoasa si de desteapta. Toate celelalte sunt niste proaste. Uita-te si tu la Corina. Are picioarele ca doua suluri de salam. Si unde mai pui ca imi face ochi dulci. Si pentru ca e geloasa pe tine, iti scoate tot felul de povesti. Dar sa nu cumva sa ii spui. Ca nu as mai avea viata buna cu ea.

Dana zambi. O chema pe Corina. Ea nu era casatorita, mai tinerica si frumusica. Auzi varianta Ioanei. Rase si se enerva in acelasi timp.

– Pai mie mi-a zis ca arati ca o vaca, si daca nu ar fi sotul tau pe coleg cu noi, te-ai urca pe el. Si ca de mine ii place foarte mult, iar daca as accepta sa ma duca la Turda, acasa la maica-sa, nu m-ar lasa, sa ma dau jos din pat.

Ioana s-a facut rosie. Ei, s-a facut lumina. Danei ii veni o idée. In ziua urmatoare, invita din nou pe toata lumea la sedinta, inclusiv pe director.

– Sper ca nu va certati, zise directorul.  Dana zambi. Nu. Aduse o felicitare felicitare cu un catel alb, cu pete negre.

– Dragi colegi, de azi, am luat hotararea sa premiem lunar pe cate unul dintre noi, datorita implicarii la locul de munca. Si azi, incepem cu Alin. Dana ii inmana felicitarea lui Alin, iar acesta o puse sub tastatura de la computer. Calma, ea ii ceru sa o desfaca si sa citeasca textul. Alin incepu, si pe masura ce citea vocea i se shimba si fata i se intuneca.

–  Draga Alin, te felicitam pentru maniera in care ai “stat ascuns” atata vreme, ca un sobolan, te intelegem de ce te ingrijora lipsa de comunicativitate. Ne-ai servit o lectie si nu a fost frumos. Dar si pentru asta, iti multumim. Semneaza: noi , cei care am fost colegii tai pana acum cateva minute.” Alin simti ca il lasa puterile si se aseza pe scaun. Apoi se ridica brusc.

– Ce inseamna asta? In conditiile acestea, o sa vad ce am de facut. Probabil ca o sa plec de aici. Atunci fetele, enervate de reactia lui ofensiva il intrebara:

– Cum ziceai Aline, ca am picioarele ca si salamul?

– Dar despre mine, ziceai ca sunt ca o vaca, iar eu si sotul meu ti-am gasit locuinta cu chirie ieftina, si  te-am tratat ca pe un membru al familiei?

– Dar despre mine, ziceai ca sunt o proasta si nu te-ai culca cu mine, nici mort?

Directorul asista uimit, de pe scaun, fara sa scoata nici un cuvant, ca la o scena de teatru. Daca va imaginati ca Alin, colegul nostru, era cine stie ce frumusete va inselati. E dezordonat, cu parul valvoi, cu pantalonii atarnand pe varful feselor si cu turul pe la genunchi. E un baiat inteligent, dar dezordinea din capul lui e mare. Asa ca, azi, a fost trimis acasa, sa isi puna in ordine in ganduri. In ziua urmatoare a venit sa isi ceara scuze. Numai ca asta, nu va putea sterge reputatia de sobolan pe care si-a castigat-o cu truda.

Anunțuri

Posted on 7 Mai 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Carmen Negoita

    Inteligenta miscarea Danei… pacat ca mai sunt unii care nu agreeaza o atmosfera placuta la locul de munca…

  2. 🙂 da…cred ca in multe locuri de munca e o asemenea atmosfera

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: