Daily Archives: 5 mai 2010

alifia


Barbatii sunt mereu preocupati de performantele lor sexuale. Isi imagineaza ca asta e lucru care le intereseaza cel mai tare pe femei. Daca le-ar intreba, sau ar fi mai interesati de ceea ce gandesc femeile, ar fi mai linistiti. Dar decat sa afle mai multe decat ii intereseaza, prefera sa gandeasca singuri. Ce ii ingrijoreaza pe ei, este faptul ca nu pot avea un reper al performantei lor, durata, calitate, marime. Fiecare stie ca intre barbati, laudele pe tema aceasta sunt premise, si oricum, nu pot fi verificate. Daca ar intreba o femeie ar descoperi ca de regula, cei care se lauda mai aprig, sunt cei care au probleme.

Nicu, are 47 de ani, e un barbat puternic, realizat zice el. E director de marketing la o firma de distributie. Are o nevasta, un copil si e multumit. A facut in viata tot ce si-a propus.Iar acum, cand lucrurile merg bine, nu isi explica de ce, performantele lui intime nu mai sunt ca inainte. Poate stresul, poate indispozitiile nevestei, sau varsta. Cine stie? Se uita cu invidie la Madalin, unul dintre agenti, care umbla noptile ca un motan in calduri, si abia reuseste sa ajunga la timp la serviciu. Odata l-a intrebat, in gluma, cum reuseste sa tina “pasul”. Madalin, foarte deschis pe tema aceasta, ii spune care e secretul succesului sau in domeniul relatiilor amoroase. A cumparat de la farmacie o alifie, cu care s-a dat pe varful organului, si garantat, 2 ore e in erectie. “Ia zi-mi si mie, poate incerc si eu”, zice Nicu. Evident ca s-a dus la farmacie. Tentatia era foarte mare. Cum azi e vineri, si copii sunt la soacra, ce bine o sa stea cu nevasta sa faca dragoste toata noapte, ca sa nu mai fie nemultumita de esecurile lui. Atent, a pregitit ambianta, un vin, lumanari aprinse. Nicu a vrut sa faca primul dus si apoi a lasat-o pe ea, stiind ca ea are mai multa nevoie de pregatire. Intre timp, Nicu si-a scos alifia, si s-a dat, din plin, ca sa fie sigur de efect. Si in timp ce se uita la, efect, vedea cum i se face tot mai mic si mai mic, incat aproape ca nu mai ramasese nimic din el. “Il omor”, zise el gandidu-se la Madalin. Rusinat si nervos, se culca si invelindu-se cu plapuma pana peste cap, se facu ca doarme, cand nevasta iesise mirosind frumos de sub dus. Ea intelesese ca el era oboist, si asa nu prea avea chef ca avuses o saptamana plina si se culca si ea imediat.

Luni dimineata, abia astepta Nicu sad ea cu ochii de Madalin. “Ia treci incoace! Pai ti-ai batut joc de mine?” Madalin se uita la el mirat si speriat in acelasi timp. “pai bine sefu’. Dar spuneti-mi exact cum ati facut?…Dar eu am zis doar un pic, pe varf, nu atata.” Ei, pana la urma spiritele s-au Calmat. Asta se intampla cand fortezi nota sa scoti performante si din piatra seaca.

bucatarie ardeleneasca


Cristi lucreaza de mai multi ani la o firma care furnizeaza echipamente electronice. El se ocupa de partea de intretinere si deseori pleaca in delegatii, la sute de kilometri distanta, pentru verificari sau interventii. Azi au primit un telefon de la Sovata, ca unul dintre echipamente este defect, iar beneficiarul are nevoie de el “ieri”. Si-a pus aparatele de masura si alte scule necesare in masina, si-a luat si doi colegi care trebuiau sa faca niste reparatii specifice si a plecat. La Sovata, delicioasa-i inghetata, cam asa suna un cantec mai vechi, de care ei se amuzau. Calatoriile acestea sunt amuzante. Adevarate evadari, cand baietii, niste barbati in toata firea, la 40-45 de ani, isi fac de cap. Nu mai sunt sub lupa atenta a nevestelor si isi mai permit cate flirt sau poate o escapada. Dar chiar si fara, faptul ca sunt doar ei intre ei, si lasa loc de mici prostioare, face delegatiile acestea de-a dreptul placute. Au ajuns la Sovata. Aparatura are probleme. S-au chinuit ei ceva vreme, dar au vazut ca nu pot termina in ziua aceea, si se lasa seara. Au sunat la sediul central, anuntand ca raman pana a doua zi. S-au cazat la o pensiune, in apropiere de Lacul Ursu. Cocheta, pensiunea avea tarife bune, iar terasa era plina, mai ales ca acum era plin sezon. Au fost norocosi ca au gasit loc de cazare. Au luat masa pe terasa, cu preparate unguresti, delicioase. Acum baietii erau in chef. Servisera mai multe “mici”, iar Cristi a hotarat ca e vremea sa se retraga si sa merga la culcare, inainte ca vreunul dintre ei sa faca vreo traznaie. Nu ca ar fi fost prima sau ultima, dar era mai bine de evitat. Doru, unul dintre colegi, cel mai in varsta din grup, era si cel mai cherchelit. Dar era vesel si cu chef de vorba. Au vrut sa se asigure ca ajunge in camera si ca se pregateste de culcare. Vrand sa le dovedeasca ca se pregateste de culcare, Doru, s-a descaltat , ca oricum avea o pietricica in ghete, si sa le puna la aerisit. Daca le-ar lasa in camera, “parfumul” lor ar fi fost sufocant. Se intinse peste balcon si isi scutura gheata, marimea 46, si cum autocontrolul era grav avariat de atatea paharele de palinca, isi scapa pantoful peste margine. Cristi se enerva pe el, si se apleca pe balcon sa vada unde a ajuns, incaltarea. Se trase inapoi rusinat. “Dihorul” cu pricina ajunsese tocmai in farfuria cu gulas, a suedezilor langa care ei, statusera la masa, mai devreme. Acestia se uitau stupefiati cand la papuc, cand in sus, nestiind ce minune le-a picat din cer. Bineinteles ca ospatarul salva situatia, recupera gheata, iar suedezilor le oferi o alta masa gratuita, intr-o zona mai protejata.

In dimineata urmatoare, la plecare, ii intampina chiar proprietarul pensiunii. Le multumi pentru faptul ca le-au fost clienti, cu zambetul pe buze, diplomat si elegant, ca un ungur veritabil ce era, si spunandu-si in gand:” dar sa nu va mai prind pe aici”!