poetul de Cluj


Am remarcat ca, unora le e jena sa dea de inteles, ca sunt la fel de umani ca si restul lumii. Ca se imbraca acasa in trening, ca duc gunoiul sau fac treburi casnice. Li se pare ca nu da bine la imaginea lor oficiala. Poetul de Cluj, e un tip simpatic. E grizonat, are barbuta si ochii stralucitori. Are peste 60 de ani dar e un tip energic, mereu deschis la discutii, cu cate o gluma usoara in varful buzelor. Iti place sa stai de vorba cu el, mai ales ca mereu e distras de cine stie ce visari sau ganduri literare si artistice si face mereu cate ceva iesit din comun. Saptamana trecuta, poetul se grabea, ca niciodata. „unde mergeti asa grabit”, l-am intrebat. „La paris, la o lansare de carte”, imi raspunde oprindu-se cateva secunde. „Acum?” intreb eu, vazanadu-l in haine de strada, obisnuite si fara bagaje. „Nu acum. Maine dimineata. Acum plec la aeroport, ca am uitat sa-mi cumpar bilet de avion”. Zambesc, el pleaca, asa, ca un om preocupat de cate probleme are pe cap. Nu e niciodata punctual. A si explicat de ce. Il cunoaste multa lume, si din 5 in 5 metri se opreste la cate o discutie cu cate un cunoscut, iar cum centrul Clujului e plin de terase, baruri si alte asezaminte de acest gen, cand discutia se prelungeste, de pe trotuar se continua  la terasa. Ca sa fie directorul ziarului linistit ca are editorialul la timp pentru a doua zi, il cheama pe poet la birou si il inchide cu cheia. Nu are voie sa iasa pana nu preda articolul.  Nu se supara nimeni. E un tip iubit si bland. Azi, l-am vazut pe poet. Iesea dintr-un magazin de legume si fructe, din plin centru orasului. Avea doua sacose, nu foarte grele , ce e drept. Langa el, o doamna cam de aceeasi varsta. Am presupus ca e sotia. Altcineva nu putea fi. Ea isi cauta prin poseta cheile sau portmoneu. Cand le gasi, se intoarse spre poetul de Cluj, si ii lua din mana ambele sacose, zicand: ”  Da-le incoace, sa nu te vada careva cu ele”. Si nu l-a vazut nimeni.

Anunțuri

Posted on 3 Mai 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. frumos articol, ma bucur ca am avut ocazia sa-l citesc.
    o sara buna.

  2. ma bucur ca v-a placut…multumesc de vizita si va mai astept 🙂

  3. da. mentalitati, comportamente… si, de cele mai multe ori, nu din partea celor implicati, ci din anturaj 🙂

  4. da, dealtfel simpatici. gandeste-te ca poetul si sotia sunt un cuplu de peste 60 de ani. E menatlitatea unei alte generatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: