Daily Archives: 3 mai 2010

lisa harnica sau impatiens


Este o floare des intalnita. Nu e pretentioasa, infloreste din abundenta. varietatea coloristica icepe de la alb, trecand prin galben, roz, rosu, portocaliu. Exista si specii bicolore. Poate avea flori simple sau duble, ca niste trandafirasi miniaturali. Frunzele acestei flori  sunt ascutite. Este intalnita atat ca planta de interior, iar acest mediu ii prieste foarte bine, dar si ca planta de exterior daca e amplasata in zone luminoase se ferite de curenti de aer. Este mare iubitoare de apa. Temperatura optima pentru ca ea sa se dezvolte si sa infloreasca este intre 14 grade in timpul noptii si 25 de grade in timpul zilei. Este bine ca in perioadele foarte calduroase sa fie protejata de proiectia directa a razelor soarelui. Eu am plantat cateva seminte si au crescut destul de repede. Acum astept sa infloreasca. Inmultirea se poate realiza prin butasi, care pusi intr-un pahar cu apar vor da radacini in cateva zile, dar si prin seminte. Sunt la fel de apreciate si rasadurile la pahar, pe care le putem cumpara de la piata sau din florarii. Secretul pentru a obtine flori multe e aceeasi tulpina, este ca si la multe alte flori, indepartarea florilor trecute pentru ca planta sa nu mai lucreze in seminte si sa isi pastreze energia pentru a produce noi boboci.

Sa lucre rumanii…


Azi, Radu sta linistit in atelierul sau, la parterul blocului, si repara ceva intr-un televizor. E timpul lui liber. Cand nu e la serviciu, se ocupa de eletronice, o pasiune din copilarie. O pasiune care a completat mereu veniturile familiei. O ciocanitura in usa si isi face aparitia, un var mai indepartat. Calin, e un tigan imbatranit inainte de vreme. Neingrijit, cu haine murdare, cu parul valvoi, cu maine neingrijite aduce cu el de afara un aer statut de mucegai. Are copii, o nevasta alcoolica si o gramada de necazuri care se cuibaresc in casuta lor amarata de la marginea unui cartier. Dupa ce ii povesteste lui Radu ultimele noutati din aria problemelor pe care le are, ii cere sa il imprumute cu 500 de euro. “Stiu ca tu ai. Da-mi si mie sa ma pot pune pe picioare”. Radu il priveste cu jena. Are banii acestia dar daca ii va da sigur nu ii va mai primi inapoi niciodata. Varul sau nu a fost omul care sa isi plateasca datoriile. Il intreaba pe Calin care era in asteptarea unui raspuns.”Nu am bani acum, stii cum e cu criza. Dar tu de ce nu muncesti, ca ai avea bani macar pentru strictul necesar”? La fel de inedit, Calin ii raspunde:”Eu, sa lucru? Da las’ sa lucre rumanii, ca-i tara lor”.

poetul de Cluj


Am remarcat ca, unora le e jena sa dea de inteles, ca sunt la fel de umani ca si restul lumii. Ca se imbraca acasa in trening, ca duc gunoiul sau fac treburi casnice. Li se pare ca nu da bine la imaginea lor oficiala. Poetul de Cluj, e un tip simpatic. E grizonat, are barbuta si ochii stralucitori. Are peste 60 de ani dar e un tip energic, mereu deschis la discutii, cu cate o gluma usoara in varful buzelor. Iti place sa stai de vorba cu el, mai ales ca mereu e distras de cine stie ce visari sau ganduri literare si artistice si face mereu cate ceva iesit din comun. Saptamana trecuta, poetul se grabea, ca niciodata. „unde mergeti asa grabit”, l-am intrebat. „La paris, la o lansare de carte”, imi raspunde oprindu-se cateva secunde. „Acum?” intreb eu, vazanadu-l in haine de strada, obisnuite si fara bagaje. „Nu acum. Maine dimineata. Acum plec la aeroport, ca am uitat sa-mi cumpar bilet de avion”. Zambesc, el pleaca, asa, ca un om preocupat de cate probleme are pe cap. Nu e niciodata punctual. A si explicat de ce. Il cunoaste multa lume, si din 5 in 5 metri se opreste la cate o discutie cu cate un cunoscut, iar cum centrul Clujului e plin de terase, baruri si alte asezaminte de acest gen, cand discutia se prelungeste, de pe trotuar se continua  la terasa. Ca sa fie directorul ziarului linistit ca are editorialul la timp pentru a doua zi, il cheama pe poet la birou si il inchide cu cheia. Nu are voie sa iasa pana nu preda articolul.  Nu se supara nimeni. E un tip iubit si bland. Azi, l-am vazut pe poet. Iesea dintr-un magazin de legume si fructe, din plin centru orasului. Avea doua sacose, nu foarte grele , ce e drept. Langa el, o doamna cam de aceeasi varsta. Am presupus ca e sotia. Altcineva nu putea fi. Ea isi cauta prin poseta cheile sau portmoneu. Cand le gasi, se intoarse spre poetul de Cluj, si ii lua din mana ambele sacose, zicand: ”  Da-le incoace, sa nu te vada careva cu ele”. Si nu l-a vazut nimeni.