cucuiul divin


Preuteasa. Nu am inteles prea bine cum vine titlul asta. E o functie sau un titlu onorific pentru cea care se sacrifica sa fie sotia preotului. Preuteasa e profesoara. O femeie de 45 de ani, bine implinita, care a dus o viata fara lipsuri. Parintele face in curand 50 de ani si locuieste cu familia la bloc. E un om respectat si vecinii il salute cu smerenie si admiratie. Au oamenii un fel de a se raporta la preoti, ca la niste oameni speciali, fara probleme, fara pacate, cu o viata sfanta. Dar familia e altceva. In familie lucrurile se deruleaza in cea mai obisnuita atmosfera. Parintele are doi copii la liceu. Se straduieste sa le ofere cat mai multe si spera sa ii calce pe urme, macar unul dintre ei. Preuteasa, e la fel de umana ca si oricare alta femeie din oras. Gospodina, gateste, spala, se ocupa de copii, de scoala si toate acestea i-ar ocupa tot timpul daca ea nu ar suferi de gelozie. Nu poate accepta sa vada nici o fata tanara discutand cu sotul ei. Orice femeie poate fi pana la urma suspecta, asa ca e mereu vigilenta, si nu ezita uneori sa ii mai reproseze lui de timpul petrecut in discutii cu enoriasele. De ceva vreme incoace are o mare neliniste. E convinsa ca vecina tanara, mutata recent in blocul lor, i-ar face ochi dulci parintelui. Tocmai cand se introcea de la scoala, il aude, discutand cu ea pe scara blocului. In momentul cand preuteasa si-a facut aparitia, femeia a tacut rusinata. Nu ii place sa isi discute problemele cu altii. Preuteasa s-a facut rosie. Si-a imaginat ca subiectul discutiei e altul, si nervoasa s-a repezit la femeie. A tras-o de par iar apoi, ca reactie finala i-a tras una  in cap cu sacosa de cumparaturi, in care avea si cateva conserve. Lovitura fulgeratoare nu a putut fi oprita la timp de parinte. Vecina s-a trezit cu un cucui bine evidentiat in frunte dar si cu mangaierile pe crestet ale parintelui insotite palmele preutesei, intro succesiune uimitoare. Cand o palma cand o mangaiere. In cele din urma femeia a intrat in casa. Toata evlavia i s-a dus si acum discuta cu avocatul despre proces. Probabil ca pedeapsa divina sau penitenta, nu stie sigur, i-a venit cu palmele preutesei.

Anunțuri

Posted on 12 Aprilie 2010, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Uimitoare relativizare. Felicitări! Eu zic că e o proză scurtă excelentă. Mai aştept şi altele de aceeaşi factură. Deocamdată. Mai târziu aştept şi un volum.

  2. 🙂 multumesc. ma simt onorata cu atat mai mault cu cat remarca aceasta vine din partea dvs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: