Daily Archives: 12 aprilie 2010

cucuiul divin


Preuteasa. Nu am inteles prea bine cum vine titlul asta. E o functie sau un titlu onorific pentru cea care se sacrifica sa fie sotia preotului. Preuteasa e profesoara. O femeie de 45 de ani, bine implinita, care a dus o viata fara lipsuri. Parintele face in curand 50 de ani si locuieste cu familia la bloc. E un om respectat si vecinii il salute cu smerenie si admiratie. Au oamenii un fel de a se raporta la preoti, ca la niste oameni speciali, fara probleme, fara pacate, cu o viata sfanta. Dar familia e altceva. In familie lucrurile se deruleaza in cea mai obisnuita atmosfera. Parintele are doi copii la liceu. Se straduieste sa le ofere cat mai multe si spera sa ii calce pe urme, macar unul dintre ei. Preuteasa, e la fel de umana ca si oricare alta femeie din oras. Gospodina, gateste, spala, se ocupa de copii, de scoala si toate acestea i-ar ocupa tot timpul daca ea nu ar suferi de gelozie. Nu poate accepta sa vada nici o fata tanara discutand cu sotul ei. Orice femeie poate fi pana la urma suspecta, asa ca e mereu vigilenta, si nu ezita uneori sa ii mai reproseze lui de timpul petrecut in discutii cu enoriasele. De ceva vreme incoace are o mare neliniste. E convinsa ca vecina tanara, mutata recent in blocul lor, i-ar face ochi dulci parintelui. Tocmai cand se introcea de la scoala, il aude, discutand cu ea pe scara blocului. In momentul cand preuteasa si-a facut aparitia, femeia a tacut rusinata. Nu ii place sa isi discute problemele cu altii. Preuteasa s-a facut rosie. Si-a imaginat ca subiectul discutiei e altul, si nervoasa s-a repezit la femeie. A tras-o de par iar apoi, ca reactie finala i-a tras una  in cap cu sacosa de cumparaturi, in care avea si cateva conserve. Lovitura fulgeratoare nu a putut fi oprita la timp de parinte. Vecina s-a trezit cu un cucui bine evidentiat in frunte dar si cu mangaierile pe crestet ale parintelui insotite palmele preutesei, intro succesiune uimitoare. Cand o palma cand o mangaiere. In cele din urma femeia a intrat in casa. Toata evlavia i s-a dus si acum discuta cu avocatul despre proces. Probabil ca pedeapsa divina sau penitenta, nu stie sigur, i-a venit cu palmele preutesei.

sut la poarta …lipsa


Orasele mici, au o viata a lor, care pulseaza intr-un anumit ritm. Ai impresia ca lor li se potriveste perfect expresia”locul in care nu s-a intamplat nimic”. Si totusi. Se intampla multe lucruri, si ele sunt cu atat mai spectaculoase cu cat sunt raportate la aparenta monotonie a urbei. In orasul acesta de vreo 30 de mii de locuitori sunt vreo 3 echipe de fotbal. Stadionul omologat, este cel situat langa “parcul mare” al orasului si face parte dintr-o baza sportiva administrata de combinat. Baza e proprietatea combinatului. Terenul, e proprietatea primariei. Acesta e unul dintre permanentele subiecte de disputa intre primar si directorul societatii. Combinatul, ca administrator, are contract cu primaria pe un anumit termen, iar pentru intretinerea intregii baze sportive, care e destul de greu dealtfel de suportat financiar, are niste costuri importante. Baza are un hotel, o sala de sport, stadionul municipal, o echipa de fotbal. Nu intram mai mult in detaliile conflictului care dateaza de pe vremea cand actualul primar era directorul combinatului, iar actualul director era director adjunct.

Una dintre echipele din oras, cere voie primarului, deci nu persoanei potrivite, sa joace un amical in ziua urmatoare. Acesta isi da acordul. Afland de asta, partea adversa, adica echipa de la conducerea combinatului, trece la actiune. In dimineata urmatoare, cand cele doua echipe se prezinta pe gazon sa inceapa meciul…supriza. Una dintre portile de pe teren disparuse. Va imaginati urmarea? Cum sa tragi goluri la o poarta inexistenta. Pana la urma, dupa telefoane, scuze si rugaminti, poarta a fost gasita, “lipita” la loc si meciul s-a derulat cu ceva intarziere.

Subiectul a mai avut urmari, a fost relatat in termeni amuzanti in mass media  locala dar si cea nationala.

Asa ca nu va lasati inselati de aparenta liniste a oraselor mici. Au si ele o viata intensa.

un moment de ragaz…


Daca sunteti obosit dupa atat munca, de atat gandit,de soare sau de vremea de afara, va puteti relaxa cu placere pe o canapea cu design unic, realizata pe fundamentul construit din 30 de sticle de cabernet. Daca un pahar de vin ar fi ispititor sau nu, e doar o chestiune de optiune. Decorul si imaginatia dvs fac totul. Ati optat pentru vin? Nu aruncati sticlele. Pot fi folosite ca material pentru noi piese de mobilier. Reciclarea si ecologia sunt in trend acum.