Cu experienta


Pentru cunoscuti, Dragos, chirurgul sef al spitalului e un om cu gura sloboda. Are o serie larga de expresii care te lasa cu gura cascata. E iubit de oameni pentru ca e foarte deschis si direct si abordeaza toate situatiile cu optimism, incat si cel mai bolnav pacient crede ca se va insanatosi rapid si disconfortul pe care il e doar un moft de-al lui. Azi a fost nevoit sa iasa din programul sau obisnuit. Insoteste impreuna cu alte autoritati o delegatie de francezi care vor sa implementeze un sistem nou legat de serviciu de ambulanta si de interventie rapida pentru situatii speciale. Cam complicat pentru modul romanesc de gandire si de actiune. Nu imposibil, dar necesita implicare si resurse. Iar aici sunt mari carente. Discutia se poarta in sala de sedinte a primariei. Pe masa, printre pliantele oferite de francezi, traditionalele sticle de apa minerala si covrigei. Bine ca nu au adus placinte cu branza. Translatoarea isi face pe deplin datoria. Cum in general oficialitatile nu stiu limbi straine, ea trebuie sa se faca traducerile de rigoare. Francezii nu inteleg inertia dar nu se dau batuti. O doctorita explica faptul ca in Franta, este obligatoriu ca persoanele asistate social sa isi faca periodic cate un consult medical general. Doctorul Dragos are si el un raspuns plictisit, in functie de experienta personala in domeniu: ” La mine nu e nevoie. Vin boschetarii singuri si asteapta sa fie internati, poate mai primesc cate o masa calda. Se urca pe masa de consultatii in sala de urgenta iar cand isi dau jos dihorii din picioare iti si cade parul din nas.” La o asemenea replica, in cadrul oficial, asistenta izbucneste in ras iar francezii cu nedumerire astepta traducerea. Translatoarea e inca in criza de ras. In cele din urma, toata lumea este edificata si atmosfera devine prietenoasa.

Anunțuri

Posted on 9 Aprilie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Asta îmi aminteşte de ce îmi povestea cineva. La o reprezentaţia a „Scrisorii pierdute”, la Berlin, publicul din sală nu râdea asolut deloc la replicile la care noi hohotim de regulă. Întrebat unul din sală, de ce se întâmplă asta, el a răspuns: „Păi, staţi aşa, adică ce e comic în faptul că un poliţai fură din steagurile pe care i le dau autorităţile? Eu pur şi simplu nu înţeleg.” Or avea nemţii simţul umorului mai puţin sprinten ca ai noştri, dar bun simţ şi cinste în mod sigur mai multe ca la noi!

  2. :)….ei stiu cum e cu nemtii….sunt foarte parolisti si responsabili fata de ceea ce au de facut. am fost in Germania si am reusit sa ii cunosc cat de cat. Dar nu sunt amuzanti. Nu stiu de gluma, majoritatea. Iar daca nu au ras la fazele comice nu a fost intamplator. Sunt foarte sobri. Daca incerci sa le spui bancuri sau sa faci glume se uita invers la tine. Au impresia ca suferi cu „acoperisul”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: