Daily Archives: 7 aprilie 2010

Schiul e de vina


Femeia statea obosita, privind in gol si satula de asteptare la usa salii de judecata. Mai avea inca de asteptat sa ii vina randul cauzei sale. Avocata nu aparuse nici ea. Dupa ce s-a plimbat putin pe coridoare sa se dezmorteasca a intrat la registratura. Functionarele de acolo sunt de regula ocupate, asaltate de public. De data aceasta erau singure. Parca lumea a vrut sa le dea o clipa de ragaz. S-a asezat pe banca. O functionara mai in varsta ii arunca o privire peste ochelari si o intreba daca are nevoie de ceva, un dosar, un act. Nu. Nu avea nevoie, doar astepta putin. Procesul ei de divort avea sa fie dezbatut in curand. “Dar de ce divortezi? Tu ai intentat proces?” Femeia ii raspunde fara chef. “Nu. El.” Functionara intreaba din nou, privind-o cu compasiune: “Dar de ce? Nu ii gatesti, nu te ocupi de el, suferi de ceva?” Tanara ii raspunde oarecum jenata: ” Stiti, eu ma duc iarna la schi, uneori, de aceea imi zice ca sunt schizofrenica”.

Botanelul


Botanelul, numele i-a curs ca un scancet de pui de mata. Avea un nume pus de stapanii lui care ni l-au adus in vizita. 

A ramas la noi vreo 2 luni ca era iarna si ii inghetau mustacioarele. Avea un nume de fetita, pus aiurea, Puca, pana cand am descoperit ca avea o atractie speciala fata de cealalta pisica din casa, Pufy.

Si cum nu stiam sa fie lesbi, am inteles ca Puca era de fapt un motanel. Nu stiam ce nume sa ii pun asa ca, Botanelul i s-a potrivit perfect.

E un motan persan, cu blanita bej si ochii aurii, cu mare chef de joaca si foaaaarte simpatic. Ii place sa stea in chiuveta si apa vrea sa bea doar de la robinet. Ii place sa stea unde vrea muschii lui, doar e pisica si stim déjà ca pisicile isi cam impun punctele de vedere. Aici era un puisor de o luna si se vedea deja mare.

Scurt pe doi


E o expresie care se utilizeaza in sensul de “fara alte comentarii”. E de acum 20 de ani si pe Radio doi, cred ca asa se chema postul, se citeau stirile pe scurt: “Scurt pe doi”.

Toni e student la medicina veterinara, si provenienta unor expresii uzuale il lasa rece. S-a nascut dupa ’89, si are alte lucruri in minte. El e generatia care are laptopul sub perna iar internetul e ceva fara de care viata nu ar exista.

Toni e un baiat vesel, incearca sa se gandeasca la afaceri ca sa isi asigure banii de buzunar. Se descurca. Ii place sa iasa in cluburi sa se distreze cu prietenii, sa isi cheltuie toti banii si apoi sa o ia de la capat. E un magnet pentru multe fete care roiesc in jurul baietilor de bani gata. Are cate o prietena sau chiar mai multe, oricum, la varsta lui, nu crede ca are vreo importanta. Totul i se pare posibil si permis. De vreo doua saptamani insa, crede ca s-a indragostit de Sanda. O colega de facultate, pe care a cunoscut-o club. Bruneta, inalta, subtirica, se imbraca cu gust, ii plac parfumurile fine. Se vad aproape zilnic, se plimba, ies la mall, casca gura la vitrine, motiv pentru care Toni se simte incantat sa ii faca mici cadouri. Uneori se duc la un film, la cinema. Sanda e din Sibiu si locuieste cu chirie, impreuna cu alta colega intr-un apartament mic de doua camere. De cand se cunosc, mai ramane uneori peste noapte la el. Ea nu pare indragostita, dar se inteleg foarte bine, sunt veseli si fac glume de orice lucru banal. Azi, cei doi trebuie sa se intalneasca. E zi de plimbare la mall, iar Toni o asteapta in fata unui magazine din cartier. Nu intelege de ce intarzie, ea care e punctuala mereu. Au trecut vreo 10 minute si el da semen de nerabdare. In plus nici nu raspunde la telefon. In sfarsit, o vede ca apare de dupa colt, cu o mina foarte degajata. Nu e singura. Politicoasa il prezinta pe cel cu care venise: “ Alin, prietenul meu”. Toni sta putin buimac ca nu intelege.” Cum adica prietenul tau? Dar nu sunt eu prietenul tau?” Ea ii raspunde scurt pe doi, concediindu-l:” De azi nu mai esti.”