Daily Archives: 5 aprilie 2010

Mireasa la Somes


Veneam dintr-o calatorie de la Sangeorz Bai iar in  dreptul oraselului Beclean, cautand pete in soare si peisaje bune de remarcat si de pozat am vazut scena aceasta. O mireasa furata de la propria nunta si dusa la apa. Sa isi spele gandurile oare?… 🙂 Cred ca mirele a platit ceva in      schimbul ei.

Jocul cu imaginatia altora


Mi-a placut publicitatea ca domeniu, ca dealtfel toate joburile in care a trebuit sa castig bani prin creatie si implicare. E fascinanta. O adevarata industrie care lucreaza cu tehnologie moderna , informatie complexa, psihologie, toate acestea trebuind sa sustina partea de marketing din cadrul unei companii. Publicitatea ar trebui sa fie vehiculul care vinde produsul, serviciile sau promoveaza imaginea firmei. E adevarat ca la noi, exista foarte putine agentii de publicitate adevarate, care sa lucreze cu strategii si campanii concrete. La noi exista in general firme care executa diverse obiecte publicitare sau agentii care cauta clienti oferindu-le produse realizate de altii. Am fost cam indignata cand un bun amic de-al meu, ajuns mai tarziu art director la una din marile companii publicitare americane, mi-a spus asta. „Cum adica, vrei sa zici ca la Cluj nu avem agentii de publicitate?” Nu prea. Nu avem agentii care sa creeze concepte. Nu avem genul de publicitate care vinde produsul. Va mai amintiti reclama la salam sasesc? Ei bine…aceea a fost una adevarata. Haideti sa va arat o reclama primita de ceva vreme de la un alt amic, directorul unei mari companii publicitare din Dubai. Ce ziceti?

Pufy, o birmaneza cu nume de catel


E o pisica, plina de toane si de ifose, plina de personalitate.

Stie precis ce vrea si cand vrea si cauta toate mijloacele sa obtina. Seamana cu stapana. Si-a slefuit personalitatea de a mea, cred. Are acum un numar de ani, nu se spune, intre noi doamnele. Imi plac pisicile pentru ca sunt pline de determinare cand au interese personale. Sunt maiestuoase si delicate. Stiu sa se joace fara a parea penibile. Tot ele ne-au invatat ca vanatoarea e mai importanta decat vanatul. Impresioneaza si atrag privirea asupra lor. Si in plus, isi pastreaza integritatea si respectul de sine. Avem ce invata de la ele.

Dipladenia, o cura pentru suflet


Cand sunt trista sau am apasari, ies de acasa si caut magazine de flori. Imi cumpar cate o planta noua, la ghiveci si ma ocup de ea. Fiecare planta imi sugereaza un nou inceput. Un punct in care ma redefinesc si ma impac cu tristetile care m-au coplesit la un moment dat. Asta e una dintre plantele noi. Dipladenia.

Un nume exotic, o existenta si o aparitie delicata la mine acasa. Un colt de tara exotica, o zona cu plante, flori, nori, nisip si plaje. Vreti sa stiti cate flori am acasa? Multe. As putea deschide o florarie cu franturile din sufletul meu. Acasa e o jungla. Paradisul in care ma refugiez uneori ca sa ma pot incarca pentru o noua batalie cu viata sau pentru o noua provocare. Ce poate fi mai minunat decat sa privesti primele raze ale zilei, cercul de un rosu intens care isi face aparitia dupa un deal mare? Iar eu stau in fotoliu, in fiecare dimineata, cu un ceai sau o cafea si cateva plante exotice si contemplez fiecare rasarit prin fereastra imensa, cat un perete, a camerei. Scaldata in lumina, e momentul in care imi adun enegia pentru o noua zi.