Daily Archives: 12 martie 2010

Avem principii


“O societate care nu are printipuri, care va sa zica nu exista…”

Atunci sa sa-mi formulez si eu cateva. Nu e musai sa fie demne de urmat pentru altii. Sunt doar pentru mine.

  1. Oamenilor le pasa mai mult ce esti, nu cine esti, asa ca imaginea ta in ochii  lor e importanta.
  2. Arata-te puternic cand esti slab, si slab cand esti puternic. E un principiul al confucianismului dar e aplicat in viata.
  3. Lumea e guvernata de bani si de aparente. Ofera aparenta ca ai bani si o sa ai siguranta in aprecierea publica.
  4. Prietenii adevarat sunt asa de putini incat ii poti numara pe degetele de la o mana. Pretuieste-i pe cei care merita acest statut si fii alaturi ei ei fara promisiunea unei recompense.
  5. Nu fac afaceri cu femeile, pe cat posibil. Nu din alte motive decat ca sunt foarte instabile si ce ai hotarat acum, peste cateva minute e foarte posibil sa nu mai fie valabil.
  6. Invat mereu, de la oricine, orice, si din fiecare situatie de viata, a mea sau a a altora. Arat de multe ori ca nu stiu unele lucruri pe care le stiu déjà, pentru a obtine cat mai multe informatii. Chinezii spun ca :”Cine detine informatia , detine puterea”.
  7. Nu sunt rigida, si principiile nu sunt neaparat motivul care m-ar impiedica sau determina sa fac ceva ce as dori la un moment dat.
  8. Nu dau mita. Asta e un principiu personal. Cred ca fiecare functionar isi face treaba daca actionezi in mod corect si iti cunosti drepturile.
  9. Poti reusi in viata sau in cariera daca iti cunosti limitele sau ai tinte bine definite. Nu avansez prin favoruri facute de altii, si nici prin pile sau relatii.
  10. Nu cer nimanui sa ma inteleaga. Nici eu nu ii judec pe altii. Omul e atat de complex si de imperfect. Si eu si altii facem lucruri bune si greseli.

Realizez acum ca am multe principii de viata, si as putea face zilnic liste. O fi grav sau nu?

O imagine cat o mie de cuvinte


Se spune ca o fotografie poate purta in ea atata incarcatura informationala cat o mie de cuvinte. Azi am vazut una, de acest gen. Este imaginea unei tinere din India care isi alapteaza copilul la san si in acelasi timp un pui de caprioara. Imaginea luptei pentru supravietuire, a omului care a invatat ce inseamna viata, cu profunzimea experientei traite. Fotografia, premiata de IFRA Gold Award for News Photograph , este expresia simpla a umanismului. Ea poate fi desemnata drept fotografia anului.

Mi-a amintit de o alta, cu o imensa incarcatura emotionala. Sharbat Gula, povestea misterioasei fete cu ochii verzi. O tanara afgana, de 12 ani, suprinsa de obiectivul unui fotograf intr-o tabara de refugiati. Imaginea care a facut inconjurul pamantului, a aparut pe prima coperta color a revistei National Geografic in 1985. Ochii ei verzi cu sclipiri taioase, care au fascinat lumea, au devenit subiectul multor articole, la fel ca si cel care a descoperit-o, din intamplare, Steven McCurry. Dupa cum declara acestea, nu s-a gandit vreodata ca fotografia va creea un asemenea impact. In tabara I s-a permis sa faca doar 3 poze iar cea a fetei a fost una dintre ele. Tanara  a devenit celebra, fara ca ea sa stie. Nu se stia nici macar numele ei.

A fost redescoperita dupa aproape 20 de ani, intr-un sat din  munti, in Afghanistan, aproape de Tora Bora, ducand o viata obisnuita si plina de greutati, ca orice femeie afgana. Privirea ei verde, exprima si acum duritatea si hotararea care au facut-o sa supravietuiasca pierderilor, razboiului si greutatilor. Echipa de la National Geografic Television, la o distanta de 20 de ani, a completat fascinanta poveste a fetei cu ochii verzi. Incercand sa se refugieze din fata armatei sovietice, a traversat impreuna cu familia, pe jos, muntii sa ajunga in Pakistan. Parintii i-au murit inainte de a ajunge in tabara de refugiati. S-a reintors in Afganistan, starabatand muntii, prin zapezi si cu pericole la tot pasul, riscandu-si viata. Apoi s-a casatorit. Are doua fetite. Sotul ei lucreaza  intr-o brutarie. Gula nu-si explica de ce povestea ei este atat de interesanta si crede ca, daca a supravietuit razboiului, este doar vointa lui Dumnezeu. Si-ar dori pentru fetele ei sa aiba o educatie, pentru ca ea, abia poate sa isi scrie numele si nu stie sa citeasca. Poarta, ca si orice femeie afgana, fata acoperita, si nu si-a facut niciodata poze, in afara de cele facute de fotograful McCurry.  Nu zambeste. Expresia ei este una plata, doar privirile taioase spun povestea unui tinut macinat de zeci de ani de razboi si de suferinta.

Celebra fotografie din 1984 a refugiatei afgane face parte dintr-o arhiva pe care  miliardarul Michael Dell, fondatorul, presedintele si directorul executiv al companiei de computere Dell, scrie Financial Times, a cumparat-o contra sumei de 200.000 de dolari de la grupul Magnum photos.