Ochiul presei intredeschis


Citeam acum vreo doua zile pe blogul lui Mihai Gotiu, un articol care semnala una din greselile pe care le fac mereu jurnalistii, fie din graba fie din lipsa de profesionalism. Era vorba de o stire publicata pe un site romanesc , un fonfleu de presa, in care se spunea ca armata romana a dus un transport aerian de ajutoare umanitare, gresind destinatia. In loc de Haiti, acestea ar fi ajuns in Tahiti. Un articol de amuzament, o farsa, a fost preluata de pe internet si cateva posturi de televiziune l-a dat dat ca veridic, amuzandu-se pe seama armatei romane si a gafei pe care ar fi facut-o reprezentantii ei. A trecut ceva vreme pana lumea s-a prins. Gresala jurnalistilor a fost ca au preluat stirea imediat si nu au verificat informatiile.  http://www.gdd.ro/gafa-armata-romana-a-confundat-haiti-cu-tahiti.html

Apropos de fonfleurile de presa mi-am amintit de o intamplare care m-a marcat la momentul respectiv. Eram corespondentul local al unui cotidian si am trimis redactiei o relatare, pentru pagina de cultura, despre un concert rock. Printre  altele, semnalam nemultumirea organizatorilor, despre articole aparute in cateva cotidiene nationale de mare tiraj, cum ca, sub masca acestui concert ar fi avut loc un congres al satanistilor. Desi evenimentul nu a avut in realitate mare succes si publicul s-a limitat la vreo 20 de persoane, jurnalistii scriau cu sarg despre numarul mare de satanisti. Cei 3 redactori care prezentau evenimentul, ii luasera interviu aceluiasi Zoli din Zalau, ca si cum acesta ar fi fost singurul abilitat sa dea interviuri. Va repet ca era vorba de 3 ziare diferite, insa articolele erau cam la fel. Difera doar documentarea pe care ei o facusera in ce priveste istoria curentului si a cultului Satanist. Pentru mine, care ma informasem despre eveniment si am discutat cu toti cei implicati, era clar ca ziaristii in cauza nu fusesra de fata si inventasera propria lor istorioara. In sfarsit, am trimis articolul redactiei si in ziua urmatoare a aparut. Peste doua zile, ma aflam la o sedinta de consiliu la primarie si citesc in ziarul la care scriam, ca:” datorita prezentarii tendentioase a evenimentului rock, si a faptului ca prin articolul scris am adus grave atingeri de imagine, colegilor jurnalisti profesionisti, corespondentul nostru (adica eu), a fost demis. “ Era sa fac infarct. Nici macar nu m-au sunat sa imi ceara sa argumentez. Nimic. Pana la urma demisia nu a fost o decizie finala. Chiar daca ar fi vrut. Contractul meu de munca avea o clauza care spunea ca orice material va fi publicat cu acordul Colegiului de Redactie. Dar, mi s-a cerut sa semnez cu pseudonim vreo cateva luni. Schimbarea directorilor jurnalului respectiv a adus si anularea acestei decizii.

M-am simtit umilita. Un joc murdar din partea unor oameni care aveau pretentia ca sunt etici si echitabili. Adica nu adevarul conta. Nici eu nu contam. Era mai important sa nu aiba de suferit imaginea colegilor care au scris tampenii. Cei care ma cunosteau au fost foarte revoltati pentru reactia ziarului si au luat atitudine. In cele din urma, directorul ziarului a plecat la studii in America, dupa care a ajuns la Bucuresti, si-a facut lansarea in televiziune iar acum e un politician care vrea sa para onorabil. Pentru mine, si cred ca pentru multi dintre cei care il stiu, e un tip fara coloana vertebrala, un tip care sare in barca aflata pe val.

Anunțuri

Posted on 2 Martie 2010, in Despre Media and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: