Defect profesional


Zilele trecute am fost sa vad un apartament de inchiriat. Era in sfarsit unul care arata asa cum ar trebui sa arate o locuinta decenta, pentru care proprietarii cer o gramada de bani. Mi-a placut si am vrut sa il inchiriez.Eu am fost obisnuita sa iau decizii rapid. Era liber. Proprietarul, un barbat de vreo 58 de ani, nu mi-a lasat nici o impresie. Mi-a parut genul omului cu care poti discuta normal. Ma pregateam sa ii dau proprietarului banii. El a zis ca nu e nici o graba. Am convenit sa facem contractul in ziua urmatoare.  Am vorbit degajat, despre serviciu, despre apartamentul in care stau acum si alte cele. Nu mi s-a parut nimic in neregula. Oamenii vor sa stie pe mana cui dau casa. M-a condus pana in apropierea casei unde locuiesc acum, ca oricum avea drum in zona. M-am oprit acasa, sa mananc. Ziua era compromisa cu plimbarea aceasta. Ma pregateam sa plec la serviciu, cand suna telefonul. D-nul Dragomir, proprietarul despre care nu demult ma despartisem.”Buna ziua. V-am sunat ca vreau sa vin pana la dvs la birou” Surpinsa, i-am spus ca sunt acasa si o sa ajung ceva mai tarziu. “Da? Dar nu e nimic. Pot sa vin la dvs acasa, doar si dvs. ati fost la mine acasa.” Asta m-a socat. Un strain pe care il intalnisem de doua ore si gata se invita la mine acasa. Mi s-a parut culmea obrazniciei. L-am trimis la plimbare, evident intr-o maniera eleganta dar categorica:” regret, dar nu va pot invita la mine acasa.” Peste doua ore l-am sunat sa ii comunic ca nu ma mai interesa apartamentul sau, dar daca doreste ii pot recomanda alti clienti. O noua greseala, pentru ca, noilor clienti, pensionarul le-a impus noi conditii. Chiria in avans pe 3 luni. Au renuntat si ei. Dimineata urmatoare, ma suna evident, pensionarul si imi comunica degajat, cu aerul unui om bine informat. “m-am mai gandit si acum vreau chiria pe 3 luni in avans plus 300 de euro garantie.” Gata. Asta a pus capac. “Ma indoiesc ca exista persoane care sa va ofere banii acestia, pentru simplul motiv ca in aceste conditii isi pot inchiria o locatie care sa ofere avantaje suplimentare. Dar, cum e vorba de locuinta dvs. Va priveste ce decizii luati. Ati putea de exemplu sa o dati in regim hotelier”. Ei, asta nu i-a prea convenit, ca acolo sunt alte probleme. El e pretentios cu chiriasii si nu ii poate verifica. In plus, nu are nevasta care sa poate spala lenjerie. M-am abtinut sa intreb de ce. Eram sigura ca daca ea nu isi luase campii sigur a avut grija el s-o reduca la tacere. Dar, mi-a spus ca are responsabilitati. Un fiu, care trebuie invatat ce e binele si raul in viata. “Cati ani are? Ei 32. Si la varsta asta ii mai organizez viata? Da. EI nu stiti nimic. “ Chiar nu stiam si nici nu doream sa aflu mai multe. Deja eram sigura ca aparent pasnicul pensioner era un dictator al familiei. Fost ofiter de nu stiu ce, el zice de armata, dar eu ma gandesc la altceva, a capatat o obsesie in a conduce si a controla.

Anunțuri

Posted on 22 Februarie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. asa este. de cele mai multe ori aparentele insala… aceasta a fost o intamplare fericita, era mai complicat daca semnai contractul si dupa aceea sa afli cu cine ai de aface :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: