Biletul de ianuarie

Baietelul asteptase cu nerabdare iarna iar azi, soarele trimitea raze cu ace intepand pamantul. Balta din apropeierea hergheliei de cai inghetase. Se gandea deja ce frumos va patina el in cateva minute. Neabdarea si dorinta  il facea sa se infioare. Ajunse acasa. Mama ii spusese de dimineata sa astepte telefonul ei iar abia apoi sa iasa. Trecusera deja 5 minute. Era schimbat in hainele pentru afara. Incheiat stramb la hainuta, cu fularul atarnand prea lung intr-o parte, cu caciula pe ochi si manusile in maini. Dar mama nu suna inca. Poate ca nenea seful nu ii da voie sa sune. Cine stie? Cu manutele lui mici de scolar de clasa intai incepu sa deseneze, scotand limba a preocupare intensa. Cateva linii si un balon, ce il reprezentau pe el, o casuta si o carare serpuita. Apoi continua cu cateva litere pe care le invatase deja, litere de tipar. Lipi biletul pe usa cu scotch si pleca linistit la joaca. Acum mama nu se va supara cu siguranta. Biletul de pe usa, o va instiinta cu literele nesigure dar vizibile pe care el scrisese cu responsabilitate: ” NUS ACASA”.