Trebuie sa cititi!
Intru uneori pe blogul lui Lilee. Azi am ras cu lacrimi citind povestea cu camila si gramatica. Eu nu am nici un merit. Lilee da, pentru ca e buna povestitoare si e plina de umor. Cand ai nevoie de o doza zilnica de buna dispozitie e suficient sa poposesti pe la ea.
Like this:
Posted on 10 noiembrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged camila, cugetari, Lilee, plural, umor. Bookmark the permalink. 20 comentarii.
Haios tatăl lui Lilee. Dar şi fata că are talent la povestit.
Bineinteles. Are unor si scrie bine. Depisteaza imediat comicul unei situatii.
Gata, am fugit la Lilee, că tare am nevoie de o doză de bună-dispoziție!
ia sa ma duc si eu fuguţa! mulţumim Găbiţa de recomandare!
O zi frumoasă-ţi doresc! :*
Sper sa va amuze si pe voi, macar cat pe mine.
Gata, am luat act, ma duc pe la ea chiar acum, Gabito, mersi mult pentru pont
La naiba, ca momentan nu incarca link-ul
O sa revin 
Multumesc frumos pentru recomandare. Va multumesc tuturor, mai ales tie Gabriela. Ma simt onorata…nu am cuvinte. Te pup!
Sarbatori Fericite!!!
Pingback: Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă « ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR
Pingback: Năbădăiosu` şi muzica « Cristian Dima
Pingback: Zâmbesc. Ce îndrăzneală! « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Măria | Amour de jour
Pingback: Povara învăţăturii « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: PAstilele (etapa a VII-a) « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Fugarul « Cristian Dima
Pingback: Poveste de vis (13) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă | Proliteratura
Pingback: Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă | Pro literatura