Dezvaluiri
Vanzatoarea de la buticul din colt statea pe banca si privea trecatorii. Cald, intr-o duminica blanda de toamna. Nu prea avea clienti asa ca sta admirand cerul senin si frunzele cazand. La blocul din apropiere, vazu usa deschizandu-se. Tanti Aneta deschise larg usa si astepta cateva secunde pentru ca el sa poata iesi. Barbatul, cara o cutie cu niste borcane la masina. Dadu cu ochii de ea si o saluta cu cordialitate.
- Servus! Ce faci pe aici?
- Aici am magazinul. Tu?
- Am fost sa aduc ceva. Mai vorbim ca ma grabesc. Pa!
El se urca in masina si pleca. Tanti Aneta se aseza pe banca, sa se bucure de razele de soare. Vanzatoarea, o femeie la 45 de ani intra in vorba cu ea.
- Dar il cunosteti pe domnul Calin?
- Sigur ca il cunosc.
- Dar nu cred ca mai bine decat mine. E un om foarte fin si de treaba. Lucreaza la Finante. E amantul prietenei mele.
- Stiu si eu cum e, zise tanti Aneta amuzata. E ginerele meu.
Vanzatoare facu fete- fete. Mutise. Tanti Aneta zambi, netulburata.
- Lasa ca stiu si eu ca ginerele meu are aventuri. Prietena ta care e? Cea de pe strada Fabricii sau cea din cartierul Grigorescu? Indiferent care ar fi, mai are putin. O sa i-o mai puna vreo doi-trei ani de acum inainte si apoi, cand nu va mai putea se va linisti. Are deja 50 de ani. Si e cam tarziu sa isi strice familia pentru alta. Nu merita si eu nu ma voi implica in asa ceva. El e foarte atent cu ai sai. Asa ca, stai linistita!
Like this:
Posted on 24 octombrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged barbat, cutie, prieten, vanzatoare. Bookmark the permalink. 42 comentarii.
Ce plină e viața de surprize
mereu surprinzatoare.
Daca tacea,filozoafa ramanea:))
pai….femeile nu prea sunt filozoafe
hihi , ce atata secretomanie…
da…chiar asa.
o saptamana frumoasa!
am observat ca parca avem aceleasi idei…de multe ori, fara sa stim una de alta postam despre aceleasi subiecte.
Bună mai e tăcerea asta! Adevărul că e tare greu să ştii mereu când este cazul să deschizi gura! Pentru că “slobozirea de cuvinte” este ca atunci când dai drumul la fulgii dintr-o pernă când bate vântul! Nu-i mai iei înapoi! Duşi rămân!
nu degeaba a zis cine a zis ca tacerea e de aur si vorbele de argint.
Bine ca nu-i betiv; oricum este cam neigenic…
daca nu e una e alta. Ce sa-i faci? Suma tuturor viciilor ramane constanta.
Ce mica poate fi lumea!
da. Intr-un oras asa de mare cum e Clujul, la cei 400.000 de locuitori ai zice ca e greu sa folosesti expresia: “toata lumea cunoaste pe toata lumea”. Dar, se vede ca se poate.
Bine ca e atent cu ai sai…
latinii ziceau ca :”diversitatea incanta”. Ei asa si cu “amicul” nostru. In rest e un familist convins. Ce sa-i faci daca omul mai vrea si el sa zburde si sa mai aiba cate o escapada-doua sau chiar mai multe.?
Viata e un exercitiu fara repetitie. Trebuie traita si experimentata.
Discreta tanti, parca n-ar fi soacra cliseu cu acre ne-am obisnuit
“In rest e un familist convins”
cu asta m-ai dat gata! mda, probabil, n-ar strica sa-mi revad conceptiile in privinta a ceia ce inseamna un “familist convins”. 
mai, acuma daca era convins sau convingator,oricum e bine.
gabico,esti bine? mi-e dor de o poveste, cum stii doar tu sa scrii
sunt bine…doar ca sunt foarte ocupata… si stresata…
ce ţi-e şi cu bârfa asta!
daaaa… “asa e unii”, mai curiosi sau mai vorbareti
Soacra accepta,nu stiu daca si fie-sa ii impartaseste ideile despre familisti
))))
fiica sa e devotata relatiei pe care o are. Nu cred sa fi avut in viata ei vreo aventura desi s-a casatorit pe la 21 de ani.
A,nu,nu la asta m-am referit.Cum de accepta asa ceva ,doar daca nu stie e bine,nu?
E o poveste mai interesanta. Fiica ei e foarte indragostita de sotul ei, chiar si dupa atatia ani. Soacra nu e de acord cu atitudinea lui. Dar nu vrea sa se implice. Considera ca le-ar strica familia, daca i-ar spune fiicei, si pe de alta parte, e convinsa ca fiica nu ar crede-o. Asa ca prefera sa inchida ochii.
O abordare inteleapta a problemei
Din partea soacrei. Adevarul este ca in general barbatii au aventuri. Ascunse cu mai multa sau mai putin abilitate.
Foarte liniştită tanti Aneta. Fără scandal, fără a se implica. Fiecare cum îşi alege aşa doarme… Îmi imaginez vânzătoare dornică de bârfă ce faţă a făcut…
expresia:” a ramas muta…” i se potriveste perfect.
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 39) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Interviu- Preludiu « Cristian Dima
Pingback: Deratizare | Ioan Usca
Pingback: Cârlanii | Gabriela Savitsky
Pingback: Susţin moţiunea! « joy
Pingback: Extaz « Cristian Dima
Pingback: Un blog de modă veche « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Lasă-ţi lumea ta uitată « Cristian Dima
Pingback: Cele şapte arte ale sufletului « Cristian Dima
Pingback: Poveste de vis (11) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: 1989 vs. 2010. Trecut versus prezent! « joy