vanatoarea e mai frumoasa
Vanatoarea s-a terminat in zori, dupa o noapte de urmariri si panda prin hatisuri. Miroase a moarte si a victorie, 
a zbatere si a truda. Animalul sta expus pe capota masinii, in lumina diminetii, etalandu-si ultimele clipe din efemera lui frumusete. Atat de ispititoare incat trebuia sa ii apartina lui. Viata a zburat printre ramurile padurii risipita de focul armei.Vanatorul comtempla cu mandrie vanatul si cu regret ca jocul s-a sfarsit. Vanatoarea e mult mai frumoasa decat prada! Razele soarelui scalda in lumina tabloul de final.
Like this:
Posted on 10 octombrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged prada, vanat, vanatoare. Bookmark the permalink. 15 comentarii.
Pentru mine vanatoarea clasica nu poate fi frumoasa. Prefer “vanatoarea” cu binoclu sau cu aparatul foto.
Nu ma refeream la vanatoarea clasica.
Nici macar nu-mi place. Cu binoclul sau aparatul foto e un fel de vanatoare. Relatiile interumane pot constitui un fel de vanatoare.
Cam slăbuță captura. Și mult prea siliconată. Mi-i că mi s-o lipi de dinți și mi s-o opri în gât dacă aș încerca să mănânc friptură făcută din gloaba aia!
Mel, vanatoarea e doar de amorul artei.
Asta e si ideea. N-o manca te rog. Ea a stat doar sa fie trasa in chip intr-un scop artistic. Sacrificata pe altarul artei. Sau pe capota artei, in cazul de fata. 
Gloaba??? Surioara, esti prea pretentioasa cu vanatu’…
Se laudă cu aşa trofeu. Un exemplar rar.
nu se lauda. Contempla. Are satisfacti reusitei, a lucrurlui implinit.
atunci, aprecierile sunt la latitudinea vanatorului.
Frumos PA, Gabriela… în stilul tău caracteristic… Ai dreptate, vânătoarea poate fi mai frumoasă decât prada. Eu vânez cu aparatul foto… dar îmi plac amândouă în egală măsură: şi vânătoarea şi prada sau fotografia propriu-zisă.
Sper că nu te superi dacă am lăsat un comentariu la Călin Hera cu link către articolul tău. Ar fi păcat să nu se regăsească şi PA-ul tău pe lângă celelalte. Este mult prea frumos.
multumesc de aprecieri, Carmen. Esti o draguta.
Pingback: Traficantul – Provocare de weekend « Cristian Dima
Pingback: Proză arhiscurtă de weekend « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Alegeti PA-ul de weekend « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Cinci săptămâni în palon « Călin Hera. PA-uri şi mirări