povestile sufletelor pereche

Mitul androginilor a rezistat peste secole. Fiinta umana, cautatoare, calatoare isi cauta mereu perechea. E atat de rar sa o intalnesti. Dar ce te faci cand afli ca perechea ta e casatorita sau casatorit? Am doua povesti in seara aceasta. Voi aveti rolul de judecatori sau de jurati. Cum va place. Trebuie sa-mi spune-ti care dintre cele doua perechi au procedat corect. Poate amandoua, poate niciuna. Nu vreau sa va influentez.

Dana e o bruneta frumoasa, tanara, are un sot si o fetita minunata. E o relatie de casnicie obisnuita. Intr-o seara, Dana cu sotul ei, ies la un local renumit prin faptul ca aici vin multi artisti si se canta life, muzica de calitate. In timp ce stateau de vorba, alaturi de cativa amici, ea il vede pe el, un tanar inalt, brunet, cu ochii negri si umezi, cu parul in plete lungi, parca coborat din poeziile lui Eminescu. Dana a ramas fascinata cu paharul de vin in mana si cu ochii la Florin. El rafinat si elegant, respirand misterul acela pe care il degaja unii artisti in jurul lor. O vede pe Dana ca se ridica de la masa, dupa ce l-a fixat cu privirea vreo 15 minute si vine direct spre el. II intinde mana cu caldura si cu un zambet radios pe figura.

-         Buna seara! Sunt Dana. Nu stiu cine esti dar simt ca te cunosc de cand lumea, din alte vremi. Poate o sa ma crezi nebuna ca iti spun acestea. Am senzatia ca esti sufletul meu pereche. Uite, ai cartea mea de vizita. Te rog sa ma suni. Simt ca trebuie sa stam de vorba.

Dana se intoarse la masa, langa sotul ei. Acesta era oarecum intrigat. Nu o mai vazuse pe Dana facand asa ceva si astepta o explicatie. Simtea ca e un moment penibil, mai ales ca totul se desfasurare rapid, sub ochii prietenilor.

-         Cine e? E cineva cunoscut?

-         Da. E sufletul meu pereche!

-         Il cunosti demult?

-         Nu. Acum il vad pentru prima data. Dar stiu ca e el. E barbatul visurilor mele.

Sotul se inrosi. Ii ceru sa plece acasa. Evident ca s-a suparat cumplit. Atat de usor poate iesi cineva dintr-o relatie? Doar nu e o fetiscana flusturatica sa isi poate permite sa flirteze cu oricine! In ziua urmatoare Florin o suna. Simti ca avea si el un rol in toata povestea. S-au intalnit. Parca erau in momentul in care reluau o poveste lasata nu demult iar acum totul decurgea firesc. Asa cum spusese chiar ea. Parca se stiau de cand lumea. Dupa scurt timp Dana s-a despartit de sotul ei iar Florin a devenit cel mai fericit indragostit. Nu a crezut niciodata ca iubirea vietii lui va aparea asa dintr-o data. I-a cantat cu dragoste, “si stii tu cine, te-a mai purtat prin nori. Si stii tu bine cin’ te-a visat in culori”. In scurt timp, Dana si Florin s-au casatorit. Au avut o nunta ca-n povesti, intr-un decor de poveste, la un castel medieval. Sunt un cuplu deosebit. Cand ii vezi stii ca s-au nascut unul pentru celalalalt, parte a aceluiasi vis, al aceluiasi trup, puternici si frumosi. Trecutul, viitorul, timpul? Pentru ei, bucuria de a trai, de a se fi cunoscut este cel mai mare dar pe care l-ar fi putut primi. Si sunt fericiti si impliniti.

* **

Cand Dan a cunoscut-o pe Sorina, un curent i-a trecut prin tot corpul socand fiecare celula. A venit la intalnire din curiozitate si in cautarea unui refugiu de o relatie monotona, din care lipsea sarea si piperul. Ea nu a fost foarte impresionata la inceput, ba chiar se gandea sa nu vina la intalnire. Dar s-au vazut, au stat de vorba o jumatate de ora. S-au despartit cu promisiunea unei revederi. Dupa 5 minute, el o suna cu glas emotionat.” Cred ca m-am indragostit de tine. Sunt asa de emotionat incat imi tremura genunchii”. In secunda aceea, ea a inteles ca va fi inceputul unei relatii speciale. L-a iubit din acel moment, pentru sinceritatea cu care si-a exprimat gandurile. Apoi l-a iubit pentru toate gandurile lui si pentru omul in sine. Gandeau la fel, se completau, se intelegeau din priviri. O dragoste, o relatie fascinanta, o pasiune intensa. Ea era singura de mai multi ani. El casatorit. Ea a acceptat compromisul acesta, in numele dragostei pentru el. Nu ieseau impreuna, dar se vedeau des. In schimb el iesea cu sotia si cu gandul la cealalta. Concediile le facea tot cu consoarta si abia astepta sa se intoarca acasa. Ar fi dorit ca intr-o lume ideala lucrurile sa fie altfel. Dar simtea ca apasa greu pe umeri responsabilitatea familiei actuale. Era ingrijorat de felul in care va fi perceput de altii, de rude, chiar si de copii. A avut grija mereu sa se poarte exemplar iar acum, ce exemplu le va da el? Ii va face sa sufere. Nu dormea noptile. Se gandea. Cel mai bine ar fi ca ea, sufletul lui pereche sa nu mai fie singura. Atunci, poate ca si el nu se va mai gandi atata la ea. Ii ceru sa isi caute pe altul. Sorina se supara si plangea de fiecare data. Apoi, intr-o zi, ea a inteles ca ducea in suflet o povara grea. S-a indragostit de barbatul altei femei. A plecat, cu sufletul sfaramat! Iar el, a devenit un om cu inima de piatra. Dar a ramas alaturi de ai sai, pentru a le fi aproape. Nimeni nu stia mai bine decat el cata durere aduna in fiecare zi pentru ca a facut totul ca sa o indeparteze. Poate ca intr-o alta viata va sti ce sa faca, sa fie alaturi de ea. Ar fi preferat o laguna albastra in care sa fie doar ei doi. Dar visele dispar in zori. De fiecare data cand priveste cerul, ochii lui se umbresc si se gandesc la zarile care o ascund pe iubita lui. In ce colt de lume o fi ratacind oare?